Eroziune corneană: Cauze, recidivă și tratament
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei – membrana transparentă a ochiului, situată în partea din față. Apare atunci când stratul exterior al corneei se desprinde de partea de dedesubt. Pe lângă disconfort, boala poate provoca și lăcrimare excesivă și sensibilitate la lumină.
Există tratatament pentru eroziunea corneană, dar afecțiunea poate recidiva în timp. De asemenea, netratată, poate duce la probleme oftalmologice pe termen lung. Află în continuare:
- Ce înseamnă eroziunea corneană?
- Care sunt cauzele acestei boli?
- Cum se manifestă eroziunea corneană?
- Despre eroziunea corneană recidivantă: Cauze, diagnostic, frecvență, prevenție.
- Cum se vindecă eroziunea corneană?
- Când trebuie să mergi la medic?
Ce înseamnă eroziunea corneană?
Îți poți imagina corneea ca un parbriz al ochiului. Această membrană transparentă îți protejează interiorul ochiului de mediul exterior, prin intermediul a cinci straturi. Eroziunea corneană le afectează pe primele două:
- Epiteliul: Este primul strat din exteriorul corneei. Dispune de o mulțime de terminații nervoase și e de sute de ori mai sensibil decât suprafața pielii. De aceea boala poate ajunge să fie extrem de dureroasă.
- Membrana Bowman: Acest strat e alcătuit în mare parte din colagen – o proteină similară cu cea care îi permite jeleului să-și păstreze forma odată ce se solidifică. Rolul său e de a lega ferm straturile de deasupra și dedesubtul corneei.
În cazul afecțiunii oftalmologice de față, epiteliul și membrana Bowman nu se lipesc așa cum ar trebui. Asta poate duce la eroziunea epiteliului, expunând straturile vulnerabile de dedesubt.
Eroziune corneană: Cauze
Cea mai frecventă cauză a eroziunii corneene e o leziune oculară. Aceasta ar putea fi provocată de unghii, hârtie sau contactul cu o plantă (de exemplu, să-ți intre o creangă în ochi). De asemenea, e important de menționat că traumatismul nu trebuie să fie recent pentru a stârni eroziune corneană. Poate să fi avut loc chiar și cu ani în urmă.
Alte cauze pot fi boli la nivelul corneei și afecțiuni cronice care afectează ochii. Printre cele mai frecvente astfel de probleme, se numără:
- Degenerescența corneană (Ex. distrofia membranei bazale epiteliale)
- Sindromul de ochi uscat
- Diabetul de tip 2
- Iritarea și inflamarea pleoapelor (blefarită)
- Rozaceea oculară
Eroziune corneană: Simptome
De obicei, eroziunea corneană afectează doar un ochi, dar unele persoane pot avea simptome la ambii ochi. Cel mai frecvent semn e durerea, resimțită de parcă ai avea un corp străin în ochi. De asemenea, te poți confrunta și cu:
- Ochi roșii
- Sensibilitate la lumină
- Vedere încețoșată
- Lăcrimare excesivă
Aceste simptome nu înseamnă neapărat că ai o eroziune corneană. Totuși, dacă observi la tine unul sau mai multe dintre ele, programează-te la o consultație oftalmologică pentru o examinare completă.
Eroziune corneană recidivantă
Eroziunea corneană recidivantă e similară cu ce se întâmplă atunci când aplici un strat proaspăt de vopsea peste unul decojit. Vopseaua deteriorată de dedesubt împiedică stratul nou să adere corect. Motiv pentru care, chiar și o atingere ușoară poate face ca noul strat să se desprindă.
Să zicem că o zgârietură inițială pe cornee îți afectează epiteliul (stratul său exteior) și nu se vindecă complet, formând o beșică. Suprafața veziculei se poate lipi de partea inferioară a pleoapei, de obicei în timp ce dormi sau după ce ai stat în medii uscate sau pline de praf. Când deschizi ochiul, vezicula poate să se spargă sau să se rupă, iar leziunea reapare. De obicei, acest lucru provoacă durere și lăcrimare pe timpul nopții sau dimineața, și poate fi însoțit de vedere încețoșată și sensibilitate la lumină. Asta poate apărea la luni sau chiar ani după leziunea inițială și se poate repeta frecvent.
Cum se pune diagnosticul?
Eroziunea corneană recidivantă e ușor de diagnosticat. Optometristul sau oftalmologul îți poate pune diagnosticul discutând despre simptome, istoric medical și orice probleme sau leziuni anterioare care ți-ar fi putut afecta ochiul.
De asemenea, dacă e nevoie, specialistul va confirma diagnosticul prin intermediul anumitor teste:
- Examenul cu lampă cu fantă: În cadrul procedurii, medicul folosește o lampa cu fluoresceină (un colorant care strălucește sub lumină albastră). Adăugarea colorantului (sub formă de picături sau pe o bandă specială) pe suprafața ochiului va evidenția zonele cu eroziuni corneene.
- Testul de aderență: Acest test implică atingerea suprafeței ochiului cu un burete chirurgical. Dacă ai eroziune corneană recidivantă, stratul exterior al corneei ar trebui să se miște împreună cu buretele, în loc să rămână ferm, pe loc. Acest test e util mai ales dacă alte teste nu arată o zonă erodată.
Cât durează eroziunile corneene recurente?
Corneea are o capacitate de regenerare extraordinară. Poate repara daunele minore în câteva ore, iar pe cele mai severe, în câteva zile.
Eroziunea corneană recidivantă apare atunci când vindecarea nu se produce corect. În astfel de cazuri, e posibil să fie necesar un tratament constant, timp de săptămâni sau chiar luni de zile. Deși acest lucru poate părea obositor, e cea mai bună modalitate de a te asigura că ochii se vindecă în mod corespunzător și că previi recurențele.
Ce fac dacă recurențele sunt frecvente?
Dacă eroziunea corneană recidivează des în ciuda tratamentului, pot fi luate în considerare opțiuni de tratament suplimentare, precum:
- Îndepărtarea țesutului vezicular excesiv de pe cornee.
- Utilizarea unui bandaj ocular pe termen lung.
Există complicații pe termen lung?
Complicațiile pe termen lung sunt rare în cazul afecțiunii recurente. Pot apărea infecții, însă foarte puțini pacienți dezvoltă cicatrici corneene permanente care le-ar putea afecta vederea.
Cum pot preveni recidiva?
Singura modalitate de a evita eroziunea corneană recidivantă e utilizarea pe termen lung a picăturilor și unguentelor oculare hidratante. Aplicarea unui unguent gros pe timpul nopții și a lacrimilor artificiale pe timpul zilei creează o barieră între pleoapă și cornee. Aceasta previne lipirea veziculei corneene de partea inferioară a pleoapei.
Pacienților li se recomandă adesea să continue tratamentul de hidratare timp de câteva luni, pentru a preveni reaparițiile.
Eroziune corneană: Vindecare
Eroziunea corneană se tratează progresiv. De regulă, specialistul începe cu medicamente mai simple, după care trec la unele mai complexe, dacă recidiva persistă sau se agravează. Deși e foarte rar, sunt și cazuri severe care necesită intervenția chirurgicală de la bun început.
Tratament medicamentos
Scopul tratamentului medicamentos e să faciliteze vindecarea naturală a ochiului. Multe dintre opțiunile disponibile pot fi aplicate de către pacient, cu instrucțiuni specifice oferite de medic. Unele pot dura câteva zile sau săptămâni, pe când altele pot ave nevoie de luni întregi, în funcție de severitatea eroziunii.
Tratamentul poate include una sau mai multe dintre următoarele:
- Medicamente pentru gestionarea durerii: Eroziunea corneană e o afecțiune dureroasă, în majoritatea cazurilor. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce disconfortul. Unguentele și lentilele de contact care funcționează ca bandaj ocular pot fi utile pentru ameliorarea durerii.
- Picături pentru hidratarea ochilor: Lubrifianții oculari includ lacrimi artificiale, picături saline, geluri sau unguente, aplicate pe suprafața ochilor. Acestea sunt adesea prescrise pentru a fi utilizate noaptea, prevenind eroziunea corneană care se agravează dimineața.
- Soluție salină hipertonică: Acest lichid stimulează absorbția fluidelor prin suprafața ochiului, îmbunătățind legătura dintre epiteliu și straturile inferioare. E aplicat de obicei ziua, în combinație cu unguente, noaptea.
- Picături sau unguente cu antibiotice: Acestea ajută la prevenirea infecțiilor în timpul vindecării sau tratează infecțiile care contribuie la eroziunea corneană.
- Pansamente sau lentile de contact care funcționează drept bandaj: Oferă un strat suplimentar de protecție pentru ochi în timpul vindecării.
- Picături cu ser: Aceste picături speciale conțin proteine imunitare și alte componente, care stimulează vindecarea ochiului. Ele pot fi autologe (provenind din propriul sânge al pacientului) sau de la donatori.
- Medicamente specializate: Includ corticosteroizi sau doxiciclină, care blochează proteinele ce împiedică repararea corneei, sau medicamente care conțin factori de creștere ce stimulează regenerarea.
Tratament chirurgical
Intervențiile chirurgicale presupun îndepărtarea secțiunilor deteriorate ale epiteliului, permițându-i să se regenereze uniform. Aceste proceduri se desfășoară sub anestezie locală, pentru a preveni durerea sau disconfortul.
După intervenție, medicul poate prescrie tratamente medicamentoase din lista de mai sus. Deși epiteliul se regenerează în câteva zile, tratamentele medicale pot continua săptămâni sau luni, pentru a asigura o legătură solidă între straturi.
Tratamentele chirurgicale pot include:
- Debridare: Îndepărtarea secțiunilor deteriorate ale epiteliului.
- Polișare cu freză diamantată: Utilizarea unui instrument special pentru a netezi și îndepărta țesutul epitelial din zona afectată, permițându-i să crească uniform.
- Puncții stromale: Crearea unor mici perforații în stratul stromal al corneei, utilizând un ac fin sau un laser. Aceste perforații ajută la întărirea legăturilor dintre straturi.
- Aplicarea unei membrane amniotice: Aceasta funcționează ca un bandaj, dar folosește țesut placentar provenit din nașteri prin cezariană. Țesutul e sterilizat și aplicat direct pe ochi, protejându-l și stimulând regenerarea stratului exterior al corneei.
Când ar trebui să merg la medic?
Dacă ai eroziune corneană recidivantă, e important să respectați programările stabilite de doctor. Acestea îi permit medicului să monitorizeze starea corneei și să ajusteze tratamentul, dacă e necesar. De asemenea, ar trebui să-ți contactezi specialistul dacă observi modificări bruște ale simptomelor, vederii sau eficacității tratamentului urmat.
Deși această afecțiune nu e o urgență medicală de obicei, poate fi extrem de dureroasă. Mergi de urgență la spital dacă disconfortul e însoțit și de:
- O tăietură, zgârietură sau leziune penetrantă la nivelul ochiului
- Pierderea bruscă a vederii (chiar dacă e temporară sau afectează doar o parte din câmpul vizual)
- Iritație sau roșeață inexplicabilă
- Greață și vărsături
- Dureri de cap
- Febră
- Senzația că ai ceva în ochi (indiferent dacă observi sau nu un obiect care ar putea provoca acea senzație)
Vino cu încredere în rețeaua de oftalmologie Dr. Holhoș. Lasă-te pe mâinile celor mai buni specialiști din țară, care folosesc de tehnologie de ultimă generație.
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.