Ochi uscați: Care sunt simptomele și tratamentul?
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal. Este o afecțiune progresivă care, netratată, poate conduce la pierderea vederii.
Se estimează că peste 15% dintre oamenii de peste 55 de ani suferă de sindromul de ochi uscat. Femeile sunt cele mai susceptibile, cauzele fiind modificările hormonale (pastile contraceptive, sarcini, menopauză).
Ce este filmul lacrimal?
Lacrimile sunt formate din aminoacizi, grăsimi, zaharuri și minerale, și sunt răspândite când clipim, o dată la 5-10 secunde, pe suprafața oculară. Uneori, la un nivel de bază, alteori, într-o cantitate mai mare, ca efect al unor factori iritanți (particule străine, praf, fum, traumatisme, infecții, stimuli psihologici puternici). Rolul lor este a:
- curăța;
- lubrifia;
- și proteja ochiul împotriva rănilor sau infecțiilor.
Filmul lacrimal are trei straturi, fiecare îndeplinind funcții esențiale:
1. Stratul extern sau uleios
- E produs de glandele Meibomius.
- Previne scurgerea lacrimilor din ochi, prin stabilizarea filmului lacrimal.
- Previne evaporarea lichidului intraocular.
2. Stratul mijlociu sau apos
- E produs de glandele lacrimogene.
- Reprezintă 90% din volumul filmului lacrimal.
- Are efect antibacterian, curățând ochiul de bacterii și particule străine.
- Alimentează epiteliul cornean cu nutrienți și oxigen atmosferic.
3. Stratul intern sau mucos
- E produs de foița mucoasă, prezentă la nivelul conjunctivei.
- Distribuie uniform filmul lacrimal și asigură o vedere clară.
- Reduce presiunea de pe suprafața oculară.
Care sunt cauzele ochiului uscat?
Sindromul ochiului uscat poate apărea din două motive:
- Un deficit cantitativ al filmului lacrimal, care se traduce, în termeni medicali, sub numele de „Sindrom Sjongren”. Această afecțiune autoimună poate afecta și secreția altor glande exocrine din corp (ex. Glandele lacrimale, digestive, salivare) și poate fi un simptom al lupusului, sau al spondilitei anchilozante.
- Lacrimile se evaporă prea repede de pe suprafața ochiului pentru că stratul uleios al filmului lacrimal e produs într-o cantitate insuficientă. Asta înseamnă că glandele Meibomius sunt afectate de traumatisme sau arsuri ale marginii pleoapelor, și nu-și pot îndeplini funcțiile în mod corespunzător.
Cauzele secreției reduse de lacrimi:
- Deficit de vitamina A și Omega-3;
- Timp îndelungat petrecut în fața ecranelor digitale;
- Timp petrecut în medii uscate (aer condiționat);
- Inflamații;
- Utilizarea lentilelor de contact;
- Traumatisme;
- Efect advers al tratamentelor medicamentoase;
- Efect advers al intervențiilor chirurgicale;
- Tumori;
- Boli ale tiroidei;
- Boli neurologice care afectează clipirea;
- Ectropion (Afecțiune în cadrul căreia marginea pleoapelor e întoarsă în afară. Necesită intervenție chirurgicală).
Care sunt simptomele ochiului uscat?
Sindromul ochiului uscat se poate manifesta printr-o varietate de simptome:
- Ochi uscați și roșii;
- Înțepături, spasme sau senzație de arsuri la nivelul ochilor;
- Ochi uscați și mâncărime;
- Ochi obosiți;
- Senzație de nisip în ochi (particule străine);
- Ochi uscat dimineața;
- Secreție vâscoasă la nivelul pleoapelor (dar se recomandă un consult specializat, pentru că acest simptom ar putea indica și conjunctivita);
- Sensibilitate la lumină și curenți de aer;
- Senzația de pleoape grele;
- Lăcrimare excesivă, urmată de episoade de ochi uscați;
- Vedere încețoșată;
- Dificultăți în a conduce noaptea;
- Nu mai tolerezi ecranele digitale sau activitățile care implică focalizarea susținută a privirii (ex. citit);
- Nu mai suporți lentilele de contact.
Cum se trateaza sindromul ochiului uscat?
Când avem de-a face cu un deficit al filmului lacrimal, soluția sunt lacrimile artificiale.
Ochi uscați: picături
Tratamentul e reprezentat de picături oftalmologice – soluții sau emulsii – menite să suplimenteze cantitatea de lacrimi naturale; cele două având o compoziție similară. Și filmul lacrimal natural, și picăturile de ochi au aceleași funcții:
- Umezesc suprafața oculară;
- O curăță de impurități, oferind o acuitate vizuală mai bună;
- O protejează de infecții.
- Principalul scop al lacrimilor artificiale e să împiedice inflamarea sau deteriorarea corneei. Acestea nu au efecte adverse pe termen lung.
- Se administrează ușor.
- Sunt disponibile și sub formă de spray.
- Se recomandă consultarea unui specialist, înainte de administrarea oricărui tip de tratament.
Cum poti preveni sindromul ochiului uscat?
Există câteva moduri prin care poți să previi ochii uscați.
- Folosește dezumidificatoare pentru aer, atât la serviciu, cât și acasă.
- Evită curenții reci de aer, direct în ochi (ex. ventilatoare, aer condiționat – în mijloace de transport sau acasă)
- Nu se recomandă nici fumatul activ, nici cel pasiv.
- Poartă ochelari de soare, pentru ca ochii să nu intre în contact direct cu vântul, soarele sau particulele de praf.
- Poartă ochelari de protecție când petreci timp în fața ecranelor digitale.
- Dacă lucrezi la calculator sau ești implicat în activități de lungă durată, ce necesită concentrare vizuală, amplasează ecranul sub nivelul ochilor, pentru a reduce evaporarea lacrimilor; ia pauze regulate. Se recomandă ca, o dată la 30 de minute, să privești în punctul cel mai îndepărtat din cameră, pentru 5-10 secunde; încearcă să te deconectezi complet, timp de 30 de minute, în timpul unei pauze mai lungi (ex. când iei masa); închide ochii intermitent, intens, pentru a ajuta distribuirea uniformă a filmului lacrimal, pe suprafața oculară; ia-ți periodic ochii de la ecran.
- Dacă petreci timp într-un mediu cu aer uscat (ex. Încăperi cu aer condiționat, la munte, în zone aride), închide ochii regulat, pentru câteva minute, pentru a reduce evaporarea lacrimilor.
- Folosește lacrimi artificiale, pentru a păstra ochii lubrifiați și hidratați.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.