Ptoza palpebrală sau „pleoapa căzută”: Cauze și tratament
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ptoza palpebrală e o problemă de vedere complexă, iar în cele ce urmează, vom aborda mai multe aspecte: din ce cauză apare această afecțiune oftalmologică și de câte tipuri poate fi; cum îi afectează pleoapa căzută pe copii și adulți, cum se tratează ptoza palpebrală, dar și complicațiile care pot apărea dacă pacientul nu ia nicio măsură.
Ce este ptoza palpebrală și de câte tipuri poate fi?
Ptoza palpebrală e o distrofie a mușchiului ridicător al pleoapei. Aceasta conduce la coborârea pleoapei superioare, care dă și aspectul de pleoapă căzută sau lăsată, de unde și denumirea populară. Leziunea congenitală are drept efect îngustarea spațiului dintre pleoapa superioară și cea inferioară și, implicit, micșorarea câmpului vizual a pacientului.
Poate afecta un singur ochi (ptoză palpebrală unilaterală) sau pe amândoi (ptoză palpebrală bilaterală).
Există mai multe tipuri ale bolii:
- Ptoza neurogenă – De obicei, această formă apare la copii și e cauzată de o disfuncție care perturbă inervația unuia dintre mușchii care ajută la deschiderea pleoapei.
- Ptoza aponevrotică – E cel mai frecvent întâlnită și e cauzată de îmbătrânirea țesuturilor tendonului mușchiului elevator.
- Ptoza miogenă – Apare ca urmare a unor modificări musculare. Pleoapa superioară nu își mai îndeplinește bine funcția și nu se păstrează într-o poziție normală.
- Ptoza mecanică – Un chist sau o tumoră în pleoapa superioară duce la căderea pleoapei.
Care sunt cauzele pleoapelor căzute?
Cauzele ptozei palpebrală pot fi de natură musculară, neurologică, traumatică, mecanică sau aponevrotică.
Pacientul poate suferi de „pleoapă căzută”:
- Din naștere;
- În contextul altor afecțiuni complexe, precum: sindromul Horner, sindromul Marcus-Gunn, tumori orbitare sau cerebrale, paralizia nervului oculomotor comun, miastenia, paralizia congenitală a nervului III sau boli autoimune;
- După vârsta de 60 ani, când țesuturile orbito-palpebrale se relaxează și creează un exces cutanat la nivelul pleoapei superioare.
Cum se manifestă pleoapa căzută la copii și adulți?
Ptoza palpebrală poate afecta atât adulții, cât și copiii. În cazul celor mici, afecțiunea e de natură congenitală și se recomandă intervenția chirurgicală în primul an de viață. În cazul adulților, e vorba de o boală dobândită, care, de cele mai multe ori, apare ca urmare a procesului de îmbătrânire. Funcția mușchilor elevatori ai pleoapei superioare scade; la fel și elasticitatea pielii.
Care sunt simptomele ptozei palpebrale?
Afecțiunea oftalmologică devine vizibilă prin:
- Înroșirea ochiului afectat;
- Impresia de corp străin în ochi;
- Senzații de arsură, iritare;
- Tensiune și oboseală oculară;
- Lăcrimare și secreții de culoare albă;
- Îngustarea fantei palpebrale și reducerea câmpului vizual (în funcție de severitatea bolii);
- Vedere dublă;
- Pleoapa superioară, care acoperă parțial (sau total) ochiul afectat;
- Dificultate în închiderea ochiului bolnav;
- Strabism;
- Poziționarea capului pe spate pentru a compensa ptoza palpebrală. Acest lucru poate duce la un disconfort cervical cronic;
- Ridicarea constantă a sprâncenelor, la fel, pentru a compensa micșorarea câmpului vizual. Acest lucru poate duce la migrene;
- Asimetrii inestetice.
Cum este diagnosticată ptoza palpebrală?
E necesară o consultație oftalmologică pentru a stabili gradul de severitate al ptozei palpebrale. În timpul examinării, medicul specialist efectuează o serie de investigații pentru a afla:
- Tipul afecțiunii – dacă ptoza e uni- sau bilaterală, neurogenă, miogenă, aponevrotică sau mecanică;
- Cât de mult afectează vederea pacientului;
- Mărimea ptozei palpebrale;
- Cauzele apariției.
Ulterior, se stabilește tratamentul. Acesta are rolul de a extinde câmpul vizual, dar și de a îmbunătăți aspectul estetic al figurii.
Cum se tratează ptoza palpebrală?
Specialiștii din rețeaua de oftalmologie Dr. Holhoș recomandă operația de blefaroplastie numai în cazul în care ptoza palpebrală afectează acuitatea vizuală. Dacă dorința pacientului ține de latura estetică mai mult decât de cea funcțională, experții te sfătuiesc să vezi, în paralel, un medic dermatolog sau un chirurg plastic, pentru a obține un rezultat final cât mai satisfăcător.
Printr-o intervenție chirurgicală, specialistul scurtează și întărește mușchiul elevator al pleoapei superioare și îl repoziționează astfel încât cei doi ochi să-și recapete acuitatea vizuală și să fie simetrici. Blefaroplastia se face sub anestezie locală și poate fi realizată atât la nivelul pleoapelor superioare, cât și al celor inferioare.
Ptoza palpebrală: Complicații
Netratarea acestei afecțiuni oftalmologice vine la pachet cu o serie de riscuri. Ptoza palpebrală poate conduce la:
- Ambliopie – boală cunoscută și sub numele de „ochi leneș”;
- Astigmatism – curbura corneei e deformată de presiunea pusă de pleoapa care cade, fiind afectată acuitatea vizuală;
- Torticolis – în special în cazul copiilor care își forțează capul în diferite poziții, pentru a compensa câmpul vizual incomplet.
Dacă ai probleme cu vederea, apelează la un consult specialist. Rețeaua de oftalmologie Dr. Holhoș e prezentă în Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Mediaș, Sibiu și Turda, și te așteaptă în clinicile sale pentru a-ți oferi cea mai bună îngrijire, cu tehnologii de ultimă oră.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.