Toxoplasmoza oculară: Transmitere, simptome și tratament
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Care sunt cauzele toxoplasmozei oculare?
Toxoplasmoza oculară este o patologie oftalmologică cauzată de infestarea unui organism cu parazitul Toxoplasma gondii.
Despre parazitul Toxoplasma gondii
Toxoplasma gondii este un parazit cu trei genotipuri distincte:
- Tipul II-I – este cel mai frecvent la animale;
- Tipul II – este asociat cu infecția cronică la om;
- Tipul I – este implicat în special în toxoplasmoza congenitală (despre aceasta, mai multe în secțiunea „Tipuri de toxoplasmoză oculară”).
Protozoarul Toxoplasma gondii prezintă trei forme distincte:
- Trofozoit – apare în timpul formei acute a bolilor;
- Chist – reprezintă infecția latentă care persistă în corp
- Oochist – se întâlnește la organismul în care parazitul are un ciclu evolutiv complet.
Pisica e gazda cea mai obișnuită pentru acest parazit. Totuși, Toxoplasma gondii poate fi întâlnită și la vaci, porci, oi, șoareci și alte animale, care devin gazde intermediare și, implicit, mijloace de contaminare pentru organismul uman.
Odată ce pătrunde în corp, Toxoplasma gondii poate să:
- Rămână în formă latentă și să se stabilească în diferite țesuturi (Toxoplasma gondii are o predilecție pentru țesutul nervos);
- Ia o formă activă și să circule liber prin sânge. Această formă duce la infectare și distrugere tisulară.
Cum se transmite toxoplasmoza oculară?
Există mai multe căi prin care parazitului Toxoplasma gondii se poate transmite la om.
- Prima și cea mai frecventă, e contaminare prin intermediul fecalelor animalelor. Pentru a evita asta, se recomandă o bună igienă a mâinilor după fiecare interacțiune cu animalele din casă și gospodărie.
- O altă cale de contaminare e reprezentată de ingestia de carne crudă sau carne gătită insuficient. Poate fi vorba de carne de porc, pasăre, vită sau oaie. Toxoplasma gondii este sensibilă la peste 50°C, așa că orice carne care nu e gătită destul poate deveni sursă de infecție.
- Cea mai periculoasă cale de transmisie e cea transplacentară, dacă mama se infectează cu parazitul în timpul sarcinii.
- Alte moduri prin care oamenii pot dobândi Toxoplasma gondii sunt transfuziile de sânge și transplanturile de organe sau țesuturi.
Cum este diagnosticată toxoplasmoza oculară?
De cele mai multe ori, toxoplasmoza oculară e dificil de observat. În acest sens, se recomandă consultații oftalmologice periodice, pentru a preveni, dar și pentru a trata infecția globului ocular. Printre cele mai frecvente investigații de specialitate, se numără:
- Examenul oftalmologic
- Analizele de sânge
- Dozarea antigenelor specifice din sânge confirmă prezența infecției cu parazitul Toxoplasma gondii;
- Prezența anticorpilor anti-Toxoplasma sugerează fie o infecție veche în stare latentă, fie o reactivare.
- Examenul fundului de ochi – pentru a indica leziunea de bază (adică focarul de retinocoroidită).
Toate aceste teste sunt obligatorii chiar și în absența simptomatologiei oculare.
În cazul bebelușilor, investigațiile sunt mai amănunțite, pentru a determina anticorpii materni și fetali:
- Testul de colorație Sabin-Feldman;
- Testul de aglutinare directă;
- Testul de fluorescență indirectă.
Câte tipuri de toxoplasmoză oculară sunt?
Toxoplasmoza oculară poate fi congenitală sau dobândită.
Toxoplasmoza oculară congenitală
Toxoplasmoza congenitală e cunoscută și sub denumirea de „corioretinită toxoplasmică a nou-născutului” și este o boală oculară ce afectează organismul la nivel cerebral, evident prin:
- Convulsii;
- Calcificări intracraniene;
- Retard mintal;
și la nivel digestiv, indicat de:
- Vărsături;
- Diaree;
- Hepatosplenomegalie (boală a ficatului și a splinei).
Leziunile active, unde se găsește parazitul, lasă în urmă cicatrici care, atunci când sunt localizate la nivelul maculei, pot afecta sever acuitatea vizuală. În ceea ce privește afectarea oculară, se estimează că în proporție de 80% apare o corioretinită bilaterală, care afectează două din învelișurile globului ocular, respectiv coroida și retina.
Complicațiile care pot să apară la copiii mici includ sunt:
- Uveita;
- Cataracta;
- Strabismul;
- Glaucomul;
- Leziunile mai severe pot duce la atrofie optică sau orbire.
Este esențială monitorizarea regulată a copiilor diagnosticați cu toxoplasmoză congenitală, pentru a preveni complicațiile ce pot afecta atât ochii, cât și alte organe.
Toxoplasmoza oculară dobândită
Tipul de toxoplasmoză oculară dobândită afectează de obicei adulții tineri și debutează într-o fază acută. Pacienții prezintă semne de infectare sistemică. Boala e de cele mai multe ori unilaterală, și poate fi urmată de perioade de aparentă vindecare, după care parazitul se poate reactiva.
Toxoplasmoza oculară dobândită e mult mai severă în cazul pacienților care suferă de boli autoimune sau în cazul celor care au un sistem imunitar scăzut. E important ca medicul oftalmolog să monitorizeze astfel de cazuri, pentru a preveni eventualele complicații care pot apărea la nivelul ochilor.
Care sunt simptomele toxoplasmozei oculare?
Cele mai frecvente semne ale acestei afecțiuni oftalmologice sunt:
- Inflamație retiniană;
- Disconfort la nivelul ochilor;
- Vedere în ceață;
- Cefalee de origine oculară;
- Miodezopsie (pacientul are impresia că vede „musculițe zburătoare”);
Cum se tratează toxoplasmoza oculară?
Toxoplasmoza oculară este o afecțiune cronică, în care pacienții infectați devin purtători ai Toxoplasmei gondii și parazitul poate trece din stare latentă în stare activă de mai multe ori de-a lungul vieții. Deși această boală nu poate fi vindecată complet, există tratamente oftalmologice disponibile pentru a îmbunătăți simptomele și pentru a preveni apariția complicațiilor ulterioare.
- Tratament medicamentos: Oftalmologul poate prescrie asocieri de medicamente antiparazitare. Este important de menționat că aceste medicamente nu elimină complet formele latente ale bolii, care rămân în diferite țesuturi și pot fi reactivate pe parcursul vieții.
- Tratamentul oftalmologic cu laser: Fotocoagularea cu laser poate fi utilizată în cazul apariției leziunilor pe retina pacientului. Această procedură poate îmbunătăți simptomele și poate preveni progresia bolii.
- Operație: Este recomandată doar în cazul apariției complicațiilor, cum ar fi dezlipirea de retină.
Programează-te la o consultație specializată și previno eventualele afecțiuni oftalmologice. Rețeaua Dr. Holhoș are clinici în Alba-Iulia, Cluj-Napoca, Mediaș, Sibiu și Turda. Experiența și pregătirea specialiștilor, precum și dotările de ultimă generație, îți asigură un diagnostic avizat, urmat de cea mai bună îngrijire medicală.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.