Toxoplasmoza Oculară

Toxoplasmoza oculară este o patologie oftalmologică cauzată de infestarea unui organism cu parazitul Toxoplasma gondii. 

Despre parazitul Toxoplasma gondii

Toxoplasma gondii este un parazit cu trei genotipuri distincte: 

1. Tipul II-I – este cel mai frecvent la animale;
2. Tipul II – este asociat cu infecția cronică la om;
3. Tipul I – este implicat în special în toxoplasmoza congenitală (despre aceasta, mai multe în secțiunea „Tipuri de toxoplasmoză oculară”).

Protozoarul Toxoplasma gondii prezintă trei forme distincte:

1. Trofozoit – apare în timpul formei acute a bolilor;
2. Chist – reprezintă infecția latentă care persistă în corp
3. Oochist – se întâlnește la organismul în care parazitul are un ciclu evolutiv complet.

Pisica e gazda cea mai obișnuită pentru acest parazit. Totuși, Toxoplasma gondii poate fi întâlnită și la vaci, porci, oi, șoareci și alte animale, care devin gazde intermediare și, implicit, mijloace de contaminare pentru organismul uman.

Odată ce pătrunde în corp, Toxoplasma gondii poate să:

1. Rămână în formă latentă și  să se stabilească în diferite țesuturi (Toxoplasma gondii are o predilecție pentru țesutul nervos); 
2. Ia o formă activă și să circule liber prin sânge. Această formă duce la infectare și distrugere tisulară.

Există mai multe căi prin care parazitului Toxoplasma gondii se poate transmite la om. 

1. Prima și cea mai frecventă, e contaminare prin intermediul fecalelor animalelor. Pentru a evita asta, se recomandă o bună igienă a mâinilor după fiecare interacțiune cu animalele din casă și gospodărie.  
2. O altă cale de contaminare e reprezentată de ingestia de carne crudă sau carne gătită insuficient. Poate fi vorba de carne de porc, pasăre, vită sau oaie. Toxoplasma gondii este sensibilă la peste 50°C, așa că orice carne care nu e gătită destul poate deveni sursă de infecție.
3. Cea mai periculoasă cale de transmisie e cea transplacentară, dacă mama se infectează cu parazitul în timpul sarcinii. 
4. Alte moduri prin care oamenii pot dobândi Toxoplasma gondii sunt transfuziile de sânge și transplanturile de organe sau țesuturi.

De cele mai multe ori, toxoplasmoza oculară e dificil de observat. În acest sens, se recomandă consultații oftalmologice periodice, pentru a preveni, dar și pentru a trata infecția globului ocular. Printre cele mai frecvente investigații de specialitate, se numără:

• Examenul oftalmologic 
• Analizele de sânge 
• Dozarea antigenelor specifice din sânge confirmă prezența infecției cu parazitul Toxoplasma gondii;
• Prezența anticorpilor anti-Toxoplasma sugerează fie o infecție veche în stare latentă, fie o reactivare.
• Examenul fundului de ochi – pentru a indica leziunea de bază (adică focarul de retinocoroidită).

Toate aceste teste sunt obligatorii chiar și în absența simptomatologiei oculare.

În cazul bebelușilor, investigațiile sunt mai amănunțite, pentru a determina anticorpii materni și fetali:

• Testul de colorație Sabin-Feldman;
• Testul de aglutinare directă;
• Testul de fluorescență indirectă.

Toxoplasmoza oculară poate fi congenitală sau dobândită. 

• Toxoplasmoza oculară congenitală

Toxoplasmoza congenitală e cunoscută și sub denumirea de „corioretinită toxoplasmică a nou-născutului” și este o boală oculară ce afectează organismul la nivel cerebral, evident prin: 

• Convulsii;
• Calcificări intracraniene;
• Retard mintal;

și la nivel digestiv, indicat de:

• Vărsături;
• Diaree;
• Hepatosplenomegalie (boală a ficatului și a splinei).

Leziunile active, unde se găsește parazitul, lasă în urmă cicatrici care, atunci când sunt localizate la nivelul maculei, pot afecta sever acuitatea vizuală. În ceea ce privește afectarea oculară, se estimează că în proporție de 80% apare o corioretinită bilaterală, care afectează două din învelișurile globului ocular, respectiv coroida și retina. 

Complicațiile care pot să apară la copiii mici includ sunt: 

• Uveita;
• Cataracta;
• Strabismul;
• Glaucomul;  
• Leziunile mai severe pot duce la atrofie optică sau orbire. 

Este esențială monitorizarea regulată a copiilor diagnosticați cu toxoplasmoză congenitală, pentru a preveni complicațiile ce pot afecta atât ochii, cât și alte organe.

• Toxoplasmoza oculară dobândită

Tipul de toxoplasmoză oculară dobândită afectează de obicei adulții tineri și debutează într-o fază acută. Pacienții prezintă semne de infectare sistemică. Boala e de cele mai multe ori unilaterală, și poate fi urmată de perioade de aparentă vindecare, după care parazitul se poate reactiva. 

Toxoplasmoza oculară dobândită e mult mai severă în cazul pacienților care suferă de boli autoimune sau în cazul celor care au un sistem imunitar scăzut. E important ca medicul oftalmolog să monitorizeze astfel de cazuri, pentru a preveni eventualele complicații care pot apărea la nivelul ochilor.

Cele mai frecvente semne ale acestei afecțiuni oftalmologice sunt:

• Inflamație retiniană;
• Disconfort la nivelul ochilor;
• Vedere în ceață;
• Cefalee de origine oculară;
• Miodezopsie (pacientul are impresia că vede „musculițe zburătoare”);

Toxoplasmoza oculară este o afecțiune cronică, în care pacienții infectați devin purtători ai Toxoplasmei gondii și parazitul poate trece din stare latentă în stare activă de mai multe ori de-a lungul vieții. Deși această boală nu poate fi vindecată complet, există tratamente oftalmologice disponibile pentru a îmbunătăți simptomele și pentru a preveni apariția complicațiilor ulterioare.

1. Tratament medicamentos: Oftalmologul poate prescrie asocieri de medicamente antiparazitare. Este important de menționat că aceste medicamente nu elimină complet formele latente ale bolii, care rămân în diferite țesuturi și pot fi reactivate pe parcursul vieții.
2. Tratamentul oftalmologic cu laser: Fotocoagularea cu laser poate fi utilizată în cazul apariției leziunilor pe retina pacientului. Această procedură poate îmbunătăți simptomele și poate preveni progresia bolii.
3. Operație: Este recomandată doar în cazul apariției complicațiilor, cum ar fi dezlipirea de retină.