Ambliopia sau „ochiul leneș”, la adulți și copii
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Apare la o vârstă fragedă și se manifestă prin reducerea acuității vizuale a ochiului afectat. Retina „ochiului leneș” e stimulată insuficient în perioada critică de dezvoltare a vederii, astfel încât ochiul afectat nu poate oferi claritate deplină. Simptomele nu sunt evidente, de aceea se recomandă consultații periodice, atât în cazul adulților, dar mai ales în cazul copiilor.
Care sunt cauzele ambliopiei?
Ambliopia poate avea mai multe cauze.
- Cea mai frecventă e diferența calității imaginilor create de cei doi ochi. Acest lucru se întâmplă când ambliopia afectează un singur ochi. „Ochiul leneș” va forma o imagine mai puțin clară, iar ochiul „sănătos” va forma o imagine clară. Cu timpul, creierul va alege să înlăture imaginea mai puțin clară, făcând ca ochiul să devină ambliop.
- Strabismul e o altă cauză a ambliopiei. Lipsa paralelismului celor doua axe oculare face ca unul dintre ochi să se deplaseze în direcția corectă și altul în direcția greșită. Creierul va alege să se bazeze mai degrabă pe ochiul care funcționează normal, fapt care va duce la ambliopizarea celuilat.
- Diferite vicii de refracție – miopia, hipermetropia, astigmatismul sau presbiobia – pot fi cauze ale ambliopiei. Ochiul defect de refracție mai mic are tendința de a prelua vederea, pe când ochiul cu defect de refracție mai mare nu este folosit și se ambliopizează.
Cataracta congenitală, ptoza palpebrală congenitală, glaucomul congenital și leziunile corneene sunt câteva dintre problemele organice ale ochiului pe baza cărora poate apărea ambliopia.
Ce trebuie să știi despre ambliopia la copii?
Una dintre cele mai întâlnite afecțiuni oftalmologice la copii este ambliopia. Cifrele arată că aproximativ 2-4% dintre copiii cu vârste de până la 15 ani suferă de această boală. De cele mai multe ori, ambliopia la copii apare la naștere și evoluează până când aceștia împlinesc 7 ani. De regulă, un singur ochi e afectat, însă există și cazuri mai rare, în care ambii ochi se ambliopizează.
Există anumiți factori de risc care cresc șansele ca cei mici să sufere de „ochi leneș”:
- Copilul are un istoric familial de afecțiuni oftalmologice;
- Copilul s-a născut prematur, având o greutate mică la naștere;
- Copilul are probleme de dezvoltare.
În acest sens, evaluarea oftalmologică e esențială până la vârsta de 3 ani (și nu numai). Cu cât e depistată mai devreme, cu atât ambliopia la copii se poate trata mai ușor. Deci dacă observi că ochii copilului tău nu se coordonează corect, fă o vizită unei clinici de oftalmologie, Abordează problema din timp, când conexiunile complexe dintre ochi și creier încă nu sunt formate complet.
Ce trebuie să știi despre ambliopia la adulți?
Există o părere generală conform căreia ambliopia la adulți nu poate fi tratată. Nimic mai eronat. Progresul în cercetare și tehnologii oftalmologice de ultimă oră fac posibilă tratarea ambliopiei la adulți. Odată ce e diagnosticat tipul de boală, ambliopia la adulți se poate corecta optic, prin intermediul ochelarilor de vedere, prin terapia vizuală computerizată sau prin intervenții chirurgicale. Cele din urmă sunt concepute pentru recuperarea vederii în cazul în care ambliopia la adulți e cauzată de strabism, insuficiență de convergență și anizometropie.
Câte tipuri de ambliopie există?
Ambliopia poate fi:
- Funcțională: un singur ochi e afectat.
- Bilaterală: ambii ochi sunt afectați, iar unul dintre ei are un grad mai mare de ambliopizare față de celălalt. Acest tip apare în cazul pacienților cu vicii de refracție, strabism sau nistagamus.
- Organică: apare în contextul unor boli oftalmologice mai severe precum cataracta, retinopatie, dezlipire de retină, opacitate corneană.
Care sunt simptomele ambliopiei?
Ambliopia la adulți și la copii se poate observa dacă:
- Un ochi pare că nu fixează, ci „rătăcește” spre interior sau exterior;
- Ochii nu se mișcă în același timp, în aceeași direcție;
- Ochii nu sunt capabili să vadă clar, în profunzime;
- Pacientul nu poate strânge sau închide câte un ochi, pe rând;
- Pacientul are tendința de a înclina capul, pentru a fixa cu ochiul sănătos;
- Pacientului îi lipsește – parțial sau total – irisul (suferă de aniridie);
- În urma investigațiilor și screening-ului vizual, rezultate sunt anormale.
Cum se tratează ambliopia?
Primul pas în tratarea afecțiunii oftalmologice, e diagnosticarea tipului de ambliopie. Pentru asta, e esențial să se cunoască istoricul familial și să se efectueze teste oculare pentru a stabili cauza apariției bolii. Șansele de restabilire a acuității vizuale a „ochiului/ochilor „leneș/i” sunt foarte mari când afecțiunea e diagnosticată foarte repede – asta însemnând înainte de vârsta de 3 ani.
Există mai multe forme de tratament pentru ambliopie, în funcție de forma bolii și vârsta pacientului:
Tratamentul este în principal nechirurgical și poate presupune:
- Purtarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact ocluzale;
- Aplicarea picăturilor de ochi;
- Acoperirea ochiului bun sau, alternant, a ambilor, în funcție de situație, pentru a face pacientul să-și folosească „ochiul leneș”;
- Nu se poate opera, însă până la vârsta de 7-10 ani, aceasta se poate corecta. Cu sistemul VTS (Vision Therapy System), cel mai performant la ora actuală, se poate face o recuperare de peste 90%.
- Sesiunile de tratament se aseamănă cu un joc pe calculator, pentru a fi ușor de utilizat de către cei mici. Terapia constă în antrenarea ochiului leneș, pentru a vedea detalii mai mici și îmbunătățirea coordonării mână-ochi, aprecierii distanțelor în spațiu și sensibilității la contrast.
Netratarea ambliopiei afectează calitatea vederii pe termen lung. Dacă observi unul dintre simptomele de mai sus la tine, sau la cineva apropiat, fă o programare la o clinică specializată. Rețeaua de oftalmologie Dr. Holhoș te așteaptă cu medici profesioniști și îți pune la dispoziție ultimele dotări din industrie, pentru cea mai bună îngrijire.
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.