Strabismul la copii și adulți. Cauze și tratament
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
De regulă, această boală se observă încă din primii de viață. Studiile arată că aproximativ 5% dintre copiii născuți într-un an au strabism, iar 50% dintre aceștia pot suferi de vedere scăzută sau ochi leneș. Consultațiile oftalmologice periodice sunt esențiale pentru a depista și trata – în măsura în care e posibil – strabismul.
Ce este strabismul?
Strabismul este o boală care afectează vederea binoculară.
Se poate manifesta:
- La un singur ochi
- La ambii ochi
- Constant
- Intermitent
*Observație: Deși strabismul poate apărea doar la un singur ochi, procesele complexe din ariile cerebrale fac, de cele mai multe ori, ca boala să fie vizibilă și să-i afecteze pe amândoi.
Despre mușchii oculari
Ochiul se mișcă datorită celor 6 mușchi torsionali din globul ocular.
- 2 orizontali
- 2 verticali
- 2 oblici
Aceștia coordonează toate rotirile ochilor, ca parte din procesele complexe realizate la nivelul sistemului nervos central. Funcționarea mușchilor extraoculari se formează în primele luni de viață, iar pentru a orienta corect direcția privirii, toți trebuie să fie într-un sincron absolut. Strabismul presupune o lipsă de operare armonioasă între aceștia.
Care sunt cauzele strabismului?
Cauzele declanșării strabismului pot fi multiple. De regulă, acesta apare în copilărie, din cauza unor anomalii genetice, însă există riscul să se declanșeze și la maturitate, drept consecință a altor afecțiuni.
- În principiu, strabismul e cauzat de factorul ereditar. În 80% dintre situații, strabismul se moștenește dacă în familie există astigmatism, miopie sau hipermetropie. Totuși, există și cazuri în care afecțiunea apare la copil chiar dacă nu există un istoric al viciilor de refracție, dar sunt alte probleme de vedere.
- Imposibilitatea de a dezvolta conexiuni stabile la nivel cerebral este o cauză a strabismului congenital sau a strabismului infantil.
- Bolile care afectează sistemul nervos pot provoca strabism.
- Pareze și paralizii ale nervilor cranieni
- Tumori cerebrale
- Traumatisme craniene
- Istoric neurologic neonatal, cum ar fi dismaturitatea, prematuritate, infirmitatea motrică cerebrală, sau meningita.
- Și dioptriile mari pot cauza această boală.
- Diferențele mari de dioptrii dintre cei doi ochi pot duce la asta.
- Miopia severă poate cauza „sindromul de ochi greu” – un anume tip de strabism.
- Hipermetropia mare este asociată mai ales cu strabismul convergent.
- Și modificările congenitale ale oaselor orbitei pot cauza strabism. Un exemplu ar fi Boala Crouzon.
- Traumatismele structurilor orbitare pot duce la strabism.
- La fel și tumorile orbitare
- Anomalii congenitale ale mușchilor extraoculari, sau infecțiile și inflamațiile acestora pot declanșa strabism.
- Boli tiroidiene, cum ar fi Graves, sau alte afecțiuni tiroidine autoimune.
- Boli autoimune: scleroză multiplă, boală mitocondrială, miastenia gravis.
- Lezarea accidentală a mușchilor extraoculari, prin injectarea în orbită a diferitor substanțe. În acest caz, strabismul e însoțit de vedere dublă, după anestezia locală efectuată pentru diferite operații oftalmologice: glaucom, dezlipire de retină etc.
- Cataracta și ptoza unilaterală, cunoscută și sub numele de „pleoapă căzută”, pot provoca strabism deoarece reduc acuitatea vizuală a unuia sau a ambilor ochi.
- Îmbătrânirea poate fi un alt factor care favorizează strabismul.
- Timpul îndelungat, petrecut în fața ecranelor, de la distanță mică.
Cate tipuri de strabism exista?
Afecțiunea oftalmologică se poate manifesta în mai multe moduri.
- În funcție de orientarea privirii, poate fi vorba despre:
- Strabism convergent/esotropie, caz în care ochiul privește înspre nas (interior)
- Strabism divergent/exotropie, caz în care ochiul privește înspre ureche (exterior)
- Hipertropie, caz în care ochiul e deviat în sus
- Hipotropie, caz în care orientarea e în jos.
- În funcție de intensitate:
- Strabism mic – în aceste cazuri, boala se observă când pacientul e obosit. În restul timpului, acesta reușește s-o controleze, iar vederea binoculară funcționează optim.
- Strabism mare – aici, ochii pacientului deja nu mai sunt aliniați si suferă de dipoplie (vedere binoculară dublă). Unghiul de deviație dintre ochi face ca imaginea să nu mai fie percepută drept unică la nivel cerebral, apărând suprapuneri.
- În funcție de vârsta la care apare:
- Strabism infantil/congenital. Acesta apare la sugari, în primele 6 luni de viață.
- Strabism dobândit. Acesta poate apărea oricând, fiind provocat de una (sau mai multe) dintre cauzele enumerate în secțiunea anterioară. De regulă, acesta devine evident tot în copilărie, la vârste cuprinse între 2 și 6 ani.
- În funcție de frecvență:
- Strabism constant
- Strabism intermitent
- Alte clasificări:
- Strabism monocular VS. Strabism alternant
- Strabism paralitic VS. Strabism restrictiv
Strabismul la copii
Primele 6 luni din viața unui bebeluș sunt percepute drept o perioadă de instabilitate fiziologică, în care e considerat normal ca ochii sugarului să devieze de la poziția normală. Aceste strabisme sunt intermitente și, de obicei, orientate spre exterior (strabism divergent). După vârsta de 6 luni, privirea copilului ar trebui să rămână stabilă și paralelă. În caz contrar, e necesară intervenția unui specialist, pentru a trata strabismul în funcție de gravitatea sa.
Părintele trebuie să observe constant evoluția copilului în acest sens, fiindcă depistarea tardivă a strabismului poate duce la ambliopii severe (performanță slabă a unui/ambilor ochi). Mai mult decât atât, „vederea cruciș” poate fi simptom pentru alte boli precum: afecţiuni ale retinei sau nervului, tumori oculare, cataractă congenitală și malformaţii.
Ca tratament pentru cei mici, există diverse terapii sau tratamente cum este si terapia VTS, dar și operația de strabism. În urma consultului poate fi recomandată intervenția chirugicală până la vârsta de 24 de luni a sugarului. Ulterior, aceasta poate fi repetată, întrucât vederea și mușchii extraoculari continuă să se dezvolte până la 18 ani.
Strabismul la adulti
În cazul adulților, strabismul dobândit poate avea diferite cauze.
- De obicei, acestea sunt de natură patologică – paralizii oculo-motorii provocate de boli neuro-musculare, traumatisme cranio-cerebrale, tumori oculare sau intracraniere, sau accidente vasculare cerebrale.
- Totuși, există un risc mare de îmbolnăvire și odată cu înaintarea în vârstă. Acest tip de strabism se manifestă de obicei, prin vedere dublă. Deoarece au avut una binoculară normală în trecut, pacienții reușesc să ignore una dintre imagini, închizând un ochi sau căutând o poziție în care să le suprapună.
- Adulții se mai pot confrunta și cu strabism rezidual (operat, dar necorectat complet) sau strabism consecutiv (care și-a schimbat aspectul după intervenție).
Există mai multe opțiuni de tratament pentru adulții care suferă de strabism.
- Strabismul de severitate redusă poate fi corectat cu ajutorul ochelarilor cu prisme.
- În cazul deviațiilor mici sau intermitente, se folosește toxina botulinică. Aceasta e utilă și în cazul paraliziilor mușchilor extraoculari, și dacă pacientul a fost operat de mai multe ori, fără succes.
- Dacă pacientul se confruntă cu o formă gravă, e posibil să fie necesare mai multe intervenții chirugicale, mai ales dacă strabismul a apărut sub vârsta de 1 an și e însoțit de ambliopie forte.
Cum este diagnosticat strabismul?
E vorba despre un proces complex, care presupune:
- Verificarea istoricului ereditar
- Examinarea mișcărilor globilor oculari
- Verificarea opacității ochilor
- Măsurarea unghiului de deviere
- Efectuarea unui test de prismă
Cum se trateaza strabismul?
Cum se tratează strabismul diferă, în funcție de forma bolii și vârsta pacientului.
- Dacă e vorba despre o formă ușoară, asociată cu un viciu de refracție, se recomandă purtarea ochelarilor (cu dioptrii corespunzătoare viciului de refracție) cu lentile cu prisme, care forțează ochiul să stea drept.
- Dacă e vorba despre strabism și sindromul „ochiului leneș”, e indicată ocluzia unilaterală sau alternativă (pentru restabilirea vederii ochiului slab), purtarea ochelarilor și exerciții ortoptice (pentru stimularea vederii binoculare; se pot face în clinici specializate sau acasă, sub îndrumarea specialistului).
- În cazul formelor severe, în care unghiul de deviație depășește limita fiziologică, se recomandă tratament chirurgical.
Dacă te confrunți cu o problemă oftalmologică, specialiștii din clinicile Dr. Holhoș te așteaptă cu tehnologii de ultimă generație, pentru a-ți oferi cea mai bună îngrijire.
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.