Entropionul: cauze, simptome și tratament
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
Ce este entropionul palpebral?
Entropionul, cunoscut și ca „entropion palpebral”, constă în eversia marginii pleoapelor înspre suprafața oculară și cornee. În termeni științifici, unitatea pilosebacee și joncțiunea mucocutanată sunt cele care se reorientează înspre interiorul ochiului.
Entropionul poate apărea:
- La pleoapa superioară, inferioară, sau la ambele;
- La un ochi sau la ambii (caz în care pacientul se confruntă cu entropion bilateral);
- Atât la adulți, cât și la copii, dar e mai frecvent la vârstnici.
Netratat, entropionul poate duce la:
- Subțierea corneei;
- Neovascularizarea corneei;
- Abraziune corneană;
- Leziuni corneene;
- Leziuni ale conjuctivei;
- Cicatrici oculare.
Entropion vs Epiblefaron
Entropionul poate fi confundat cu epiblefaronul.
Entropionul poate afecta atât pleoapa superioară, cât și pe pleoapa inferioară și are de-a face cu mușchii și ligamentele din interiorul ochiului, cu infecții și traumatisme oculare, sau cu tratamente anterioare.
Epiblefaronul afectează numai pleoapa inferioară. Genele se ondulează spre interiorul ochiului din cauza unui pliu de piele suplimentar aflat pe pleoapa de jos a ochiului.
Care sunt cauzele entropionului palpebral?
Entropionul poate apărea fie pentru că musculatura de la nivelul pleoapei e slăbită, fie pentru că ligamentele care fixează pleoapa de pereţii oaselor orbitei sunt slăbite. O altă cauză a entropionului poate fi o cicatrice la nivelul tegumentelor sau mucoasei conjunctivale a ochiului, care produce o tracțiune asupra pleoapei și duce la îndoirea marginii acesteia către interior.
Factori de risc:
- Vârstă înaintată;
- Agenezie – pleoapa nu are suficient țesut dezvoltat (e o problemă congenitală);
- Infecții oculare (ex. conjunctivita granuloasă);
- Tratamente oftalmologice (entropionul poate apărea ca reacție a organismului la persoanele care folosesc un anumit unguent pentru tratarea glaucomului).
Câte tipuri de entropion există?
În funcție de cauza bolii, există patru tipuri de entropion:
- Entropionul involutiv este cea mai comună formă a afecțiunii și se manifestă în special la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani. Acest tip e cauzat de o tonicitate scăzută a mușchilor, mai ales a mușchilor retractori ai pleoapei inferioare, fapt care duce la îndoirea genelor către globul ocular.
- Entropionul spastic apare atunci când mușchiul ocular se contractă în mod continuu și îndoaie marginea pleoapei spre interior. Acest tip de entropion este declanșat de diferite iritații, inflamații sau traume, cum ar fi conjunctivita, blefarita sau keratita. Totodată, entropionul spastic poate fi cauzat și de diminuarea suportului palpebral posterior, ceea ce duce la plasarea profundă a globului ocular în orbită.
- Entropionul cicatricial poate fi cauzat de traume la nivelul ochilor, arsuri palpebrale, dar și în cazul unor reacții adverse la medicamente sau în diferite afecțiuni cum ar fi trahomul, conjunctivita virală sau blefarita. Acest tip de entropion afectează și se manifestă prin curbarea tarsului.
- Entropionul congenital este o formă rar întâlnită, care apare la naștere.
Care sunt simptomele entropionului?
Pacienții care se confruntă cu entropion palpebral pot avea simptome diferite, în funcție de faza și gravitatea bolii. Începe cu o senzație de iritare la nivelul ochiului afectat, mâncărimi și impresia de corp străin în ochi. Cu timpul, entropionul provoacă un disconfort tot mai mare și apar:
- Dureri;
- Lăcrimare în exces;
- Ochi uscat;
- Sensibilitate la lumină;
- Secreții și cruste la nivelul ochilor (de obicei, dimineața);
- Scăderea calității vederii;
- Apariția unui strat de piele suplimentar în jurul ochiului.
Cazurile grave de entropion palpebral pot provoca:
- Cicatrici pe suprafaţa corneei;
- Ulcer cornean;
- În cazuri foarte rare, pierderea vederii.
Cum este diagnosticat entropionul palpebral?
Diagnosticarea entropionului palpebral se face în cadrul unei consultații oftalmologice. Medicul estimează laxitatea ţesuturilor și stabilește localizarea, tipul și gravitatea entropionului, trăgând pleoapa spre nas și spre tâmplă. Pacientului i se poate cere și să clipească sau să închidă ochii forțat.
Astfel, oftalmologul află care e poziția pleoapei pe ochi, dar și care e tonusul ei muscular. În cazul în care entropionul e cauzat de cicatrici, de intervenții chirurgicale anterioare sau de alte afecțiuni oftalmologice, medicul va face investigații suplimentare pentru a examina și țesuturile din jur.
Care este tratamentul pentru entropion?
Există o serie de tratamente care ameliorează doar pentru o perioadă scurtă de timp simptomele entropionului palpebral. Acestea ar fi:
- Picăturile oftalmologice pentru lubrifierea globului ocular;
- Lentilele de contact;
- Tratamentul injectabil.
Tratamentul definitiv constă în operația pentru entropion.
Intervenția chirurgicală are scopul de a repoziționa pleoapa și de a îmbunătăți tonusul muscular de la nivelul ochiului afectat. Procedura implică administrarea anesteziei locale prin injecții cu xilină în țesuturile pleoapei, în combinație cu medicamente calmante și analgezice.
Tehnica utilizată de specialist diferă de la un tip de afecțiune la altul. De obicei, operația de entropion constă în întărirea structurii pleoapelor prin rezecția unor fragmente întregi din pleoapă sau a unor secțiuni din piele și mușchi. Se poate efectua și o procedură de întărire a ligamentelor laterale (o cantoplastie). În cazul în care există o cicatrice la nivelul tegumentelor sau a conjunctivei, chirurgul va exciza cicatricea și va pune o grefă din piele. Aceasta poate fi prelevată din spatele urechii, de la pleoapa superioară, din cerul gurii sau din căile nazale.
Complicații
Foarte rar, în urma operației de entropion, pot apărea complicaţii. Printre acestea, se numără:
- Cicatrici hipertrofice;
- Infecții la nivelul ochilor;
- Hematoame;
- Ectropion.
Recomandări postoperatorii
Operația entropion se realizează în regim ambulatoriu. După încheierea intervenției chirurgicale, se aplică un pansament, iar pacientul poate pleca acasă. Următoarea zi, acesta revine la clinică pentru îndepărtarea pansamentului. Firele de sutură sunt scoase la 5-7 zile de la intervenție.
Pentru a preveni infecțiile, medicul specialist poate prescrie antibiotice și antiinflamatoare. Pacientul poate primi un tratament medicamentos care constă în administrarea de lacrimi artificiale, antibiotice, corticosteroizi, toxină botulinică sau un chimioterapic sistemic. Se pot recomanda, de asemenea, comprese reci în zona operată. Aspirinele nu sunt indicate, fiindcă pot crește riscul de sângerare.
Dacă observi simptome de entropion la tine sau cineva drag, programează-te la un consult de specialitate. Rețeaua de oftalmologie Dr. Holhoș te așteaptă cu servicii și dotări de ultimă oră în clinicile din Cluj-Napoca, Sibiu, Mediaș, Turda și Alba-Iulia.
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.