Cataracta

Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.

Ce simptome ai în caz de cataractă?

  • vedere încețoșată, tulbure sau slabă
  • fotofobie: intoleranță la lumină naturală sau artificială
  • disconfort vizual cauzat de lumina farurilor din față
  • nevoie de lumină mai bună pentru lectură și alte activităț
  • apariția halourilor în jurul surselor luminoase
  • modificări frecvente în prescrierea lentilor de vedere sau a lentilelor de contact
    • se îmbunătățește vederea de aproape și scade vederea la distanță (la început, unii pacienți, care aveau dioptrii cu plus, se bucură că “le-a revenit vederea” – pot să citească fără ochelari sau cu ochelari mai vechi, cu numere mai mici)
    • cresc dioptriile, la cei cu miopie (lentile cu minus)
  • simțul cromatic poate fi alterat în cataracta nucleară, însoțit de un deficit în axul galben/albastru;
  • câmpul vizual poate evidenția o scădere generală a sensibilității (în perimetria automatizată) sau contracție de izoptere, scotoame localizate (în perimetria cinetică)

Care sunt factorii de risc?

  • Înaintarea în vârstă
  • Diabet
  • Expunere excesivă la lumină solară
  • Fumatul
  • Obezitatea
  • Tensiune arterială crescută
  • Leziuni anterioare sau inflamații oculare
  • Alte operații oculare pentru alte afecțiuni
  • Utilizarea prelungită a medicamentelor cu corticosteroizi
  • Consumul excesiv de alcool
  • Ereditatea

Cum poți preveni cataracta?

Nu exista nici un studiu dovedit despre cum putem preveni sau încetini progresia cataractei, însă sunt recomandate următoarele:

  • consult oftalmologic periodic. Examinările oculare pot ajuta la detectarea cataractei și a altor probleme de ochi în cele mai timpurii faze ale acestora.
  • gestionați alte probleme de sănătate. Respectați planul de tratament dacă aveți diabet sau alte afecțiuni medicale care va pot crește riscul de sănătate
  • adoptați o dietă bogată în fructe și legume
  • reduceți consumul de alcool și tutun
  • purtați ochelari de soare. Lumina ultravioletă de la soare poate contribui la dezvoltarea cataractei.

Ce tipuri de cataractă există?

Cataractă congenitală

Cu o incidență de I la 2000 de nou născuți, acest tip de cataractă reprezintă anomalii de transparență ale cristalinului ce se caracterizează prin opacifieri evolutive sau neevolutive, totale sau parțiale, unilaterale sau bilaterale, dezvoltate în cursul vieții intrauterine și constatate la nașterea copilului sau mai târziu. Ele pot fi împărțite în două mari categorii:

  • opacități capsulo-lenticulare, care interesează doar capsula cristaliniană și straturile imediat subiacente ale cristalinului
  • opacităţi lenticulare care se dezvoltă primar în substanța cristalinului.

Factori de risc pentru cataracta congenitală

  • Infecția mamei cu virusul rubeolic în primul trimestru de sarcină este cea mai frecventă cauză. În general acest tip de cataractă nu se însoțește de alte anomalii oculare majore, dar totuși se pot întâlni atrofie iriană, de corp ciliar, microftalmie și retinopatie pigmentară
  • Există și riscul prezenței unor anomalii generale (cardiace, craniene, dentare, scheletice, surditate, deficiențe mentale).
  • Alte infecții incriminate sunt cele cu virusul rujeolic, virusurile herpetice, gripale, virusul urlian, toxoplasma gondi (în toxoplasmoza congenitală cristalinul dezvoltă opacități în cursul fenomenelor inflamatorii uveale importante)
  • Iradierea gravidei în primul trimestru de sarcină
  • Ingestia de substanțe medicamentoase în timpul sarcinii (corticosteroizi, sulfonamide etc.).
  • Factori carențiali materni avitaminoze, carența de acid folic etc.

Cataractă Presenilă

Apare înaintea vârstei de 60 ani și se prezintă sub mai multe forme clinice:

  • cataracta presenilă evolutivă care este identică celei senile dar este mai frecvent corticală decât nucleară, este bilaterală și asimetrică.
  • cataracta presenilă neevolutivă care infuențează nesemnificativ acuitatea vizuală.
  • cataracta presenilă coronară apare precoce, din adolescență și se dezvoltă în straturile externe ale nucleului și în cele profunde ale cortexului. Opacitățile sunt staționare și nu produc opacifierea totală a cristalinului.
  • cataracta presenilă caerulea: apar opacități fine, cu tentă albăstruie la nivelul nucleului, care nu afectează vederea.

Cataracta senilă-legată de vârstă

Cataractă senilă reprezintă pierderea parțială sau totală a transparenței cristalinului. Este cea mai răspândită formă de cataractă și apare odată cu înaintarea în vârstă. Este o cataractă primitivă, a cărei prevalență crește cu vârsta, 50 % la populația de 65-74 de ani, 70 % la populația peste 75 de ani.

Cauzele care duc la opacifierea cristalinului odată cu vârsta sunt legate de modificările fiziologice produse prin îmbătrânirea cristalinului, respectiv creșterea volumului și îngălbenirea fibrelor cristalinului, la care se adaugă expunerea cronică la raze ultraviolete, drogurile medicamentoase, tulburările metabolice locale, rasa și ereditatea.

Clasificarea opacităților cristaliniene în funcție de localizarea acestora la nivelul cristalinului:

Cataracta nucleară (centrală)

  • Opacități în nucleul cristalinian în 25% din cazuri și în creștere odată cu vârsta. Sunt rezultatul sclerozei progresive a fibrelor cristaliniene nucleare care se deshidratează și capătă o culoare galben-brun, straturile corticale rămânând transparente.
  • Topografia centrală a acestui tip de cataractă antrenează o jenă vizuală accentuată în lumină puternică din cauza miozei -se manifestă prin scăderea acuității vizuale mai ales la lumină intensă. Întunericul, prin midriaza pe care o produce, ameliorează acuitatea vizuală. Apare miopia cristaliniană, datorată condensării nucleului cristalinian, care progresează treptat ajungând până la -6-10 D.
  • Halouri colorate
  • Diplopie monoculară
  • La lumina zilei nu se observă nici o modificare a culorii pupilei. La biomicroscop nucleul apare cenușiu sau cu un reflex brun-roșcat datorită depunerii de pigment melanic la nivelul nucleului. Cu oftalmoscopul se observă o umbră cenușie. Evoluția este îndelungată.

Cataracta corticală (periferică)

  • Opacități corticale care apar din cauza hiper-hidratării fibrelor cristaliniene care se deformează și apoi se dezorganizează. Apar opacități care pornesc din periferia cristaliniană și converg spre axul pupilar
  • Acest tip de cataractă evoluează în 4 stadii:
    • stadiul incipient se manifestă subiectiv prin scăderea lentă a acuității vizuale, miodezopsii, diplopie monoculară, miopie tranzitorie care duce la diminuarea prezbiopiei. Obiectiv se constată fine opacități cuneiforme sau spiculiforme, localizate periferic în cortexul anterior, posterior sau ecuator. Opacitățile apar albe cenușii la examenul biomicroscopic, negre pe fondul roz al pupilei la examenul oftalmoscopic
    • stadiul de intumescență – datorită îmbibării cu apă, cristalinul devine intumescent, bombat. Acuitatea vizuală este mult diminuată. Obiectiv se constată pupila alb cenușie, iar cristalinul opacifiat are aspect ghețos. La examenul biomicroscopic fibrele cristaliniene opacifiate apar dilacerate de straturi lichidiene, camera anterioară este de profunzime mică datorită bombării cristalinului. Irisul este împins înainte datorită creșterii în volum a cristalinului și poate conduce uneori la blocarea mecanică a unghiului camerian cu declanșarea unui glaucom secundar acut
    • stadiul de maturitate – se caracterizează prin opacifierea tuturor straturilor cristaliniene, surplusul de apă este eliminat, iar cristalinul revine la volumul normal. Subiectiv, acuitatea vizuală este redusă la umbra mâinii sau percepe senzația luminoasă. Obiectiv, la lumina zilei și biomicroscopic se constată camera anterioară de profunzime normală, câmpul pupilar alb cenușiu iar cristalinul este complet opacifiat cu aspect ghețos
    • stadiul de hipermaturitate (cataractă morganiană) – apare degenerarea și lichefierea fibrelor din cortexul cristalinian cu fragmentarea lor în particule morganiene, proteice ce conferă aspectul alb lăptos al conținutului cristalinian. Nucleul menținând-se dens cade în jumătatea declină a cristalinului. Concomitent procesul degenerativ interesează și capsula cristaliniană, care devine permeabilă și permite trecerea proteinelor în afara cristalinului cu apariția uneori a glaucomului secundar fakolitic, prin obstruarea porilor trabeculari de către particulele proteice. Acuitatea vizuală se menține la umbra mâinii sau percepe senzația luminoasă.

Cataracta subcapsulară posterioară (central, posterior)

  • opacități sub capsulare posterioare apar în straturile posterioare ale cristalinului în regiunea axială, de unde se extind spre periferie
  • se instalează fotofobia și scăderea progresivă și accentuată a vederii
  • vederea de aproape este afectată precoce din cauza miozei de acomodare

Cataracta patologică

Acest tip de cataractă apare în legătură cu diverse afecțiuni genetice, metabolice și dermatologice de care suferă pacientul, precum:

a. Diabetul zaharat – induce opacifierea cristalinului la tânăr și accelerează evoluția cataractei la vârstnici. Aceste cataracte se însoțesc frecvent de alte complicații oculare ale diabetului: retinopatie diabetică, risc hemoragic și infecțios crescut în timpul operației de cataractă

b. Hipoglicemia – induce rar opacități bilaterale lamelare între fibrele cristaliniene transparente

c. Hipoparatiroidia – poate determina cataractă bilaterală sub capsulară posterioară, iar tratamentul hipocalcemiei stopează evoluția cataractei

d. Hipotiroidia – produce opacități corticale în „fulgi de zăpadă”

e. Boala Wilson – se caracterizează printr-un nivel scăzut de ceruloplasmină și induce opacități cristaliniene ca “floarea soarelui”

Cataracta complicată

Acest tip de cataractă apare în urma unor afecțiuni locale inflamatorii, degenerative, ischemice și a glaucomului.

Afecțiuni inflamatorii

  • Keratita infecțioasă severă induce opacități cristaliniene sub capsulare anterioare, piramidale sau totale
  • Iridociclita cronică produce opacități sub capsulare anterioare cu precădere la nivelul sinechiilor iridocristaliniene
  • Iridociclita heterocromică Fuchs, presupune următoarele modificări oculare
    • ciclită cronică cu precipitate endoteliale corneene, fără sinechii iridocristaliniene
    • heterocromie iriană (diferența de culoare între cei doi ochi datorită atrofiei iriene la ochiul afectat, care apare mai decolorat)
    • cataractă unilaterală precoce, cu debut cortical posterior și cu evoluție lentă spre cataractă totală
    • uveita

Afecțiuni degenerative

  • Distrofiile retiniene ereditare (retinopatia pigmentară, atrofia girată, amauroză congenitală Leber, etc) și atrofia iriană progresivă
  • Miopia forte asociază frecvent cataractă subcapsulară posterioară sau nucleară
  • Tumori intraoculare
  • Dezlipire de retină
  • Glaucomul
    • Glaucomul acut determină formarea de opacități sub capsulare anterioare (glaucomflecken) în zona pupilară.
    • Glaucomul cronic cu unghi închis prin crizele subacute de închidere a unghiului antrenează formarea de opacități bine delimitate sub capsulare anterioare în aria pupilară, care se pot resorbi.
    • Glaucomul cronic cu unghi deschis determină în timp dezvoltarea unei cataracte nucleare

Cataracta complicată în dezlipirea de retină veche, tumorile intraoculare, glaucomul absolut, retinopatia pigmentară, nu beneficiaza de tratament chirurgical. Cataracta din uveite se poate opera la cel puțin 6 luni – 1 an după procesul inflamator acut. Cataractă miopigenă beneficiază de tratament chirurgical dacă macula nu este afectata în contextul miopiei forte.

Cataracta traumatică

Reprezintă opacifierea totală sau parțială a cristalinului ce apare după un traumatism ocular. În funcție de mecanismul de producere, cataractele traumatice pot fi:

a. cataracte traumatice indirecte sau contuzive – apar după o contuzie oculară la câteva ore sau mai târziu

b. cataracte traumatice directe – apar în urma plăgilor perforante oculare cu deschiderea concomitentă a capsulei cristaliniene anterioare. Umoarea apoasă pătrunde rapid în interiorul cristalinului, îmbibă și opacifiază fibrele cristaliniene. Dacă ruptura capsulei este mare, fibrele cristaliniene herniază în camera anterioară. Prezența maselor cristaliniene în camera anterioară declanșează o uveită anafilactică sau un glaucom secundar facogenetic

c. cataracte traumatice prin corpi străini intracristalinieni sau intraoculari, apărute după plăgi perforante oculare cu retenție de corpi străini

d. cataracte prin agenți fizici: razele infraroșii (după expunerea îndelungată de ani de zile determină cataracta calorică – boală profesionala la suflătorii în sticlă, topitori, furnaliști (electricitatea atmosferică sau electrocutarea, radiațiile ionizate electromagnetice și corpusculare explozia atomică).

Tratamentul cataractei traumatice este chirurgical, diferit în funcție de etiologie, aspect clinic și vârsta bolnavului. În majoritatea lor aceste cataracte sunt monoculare și ridică problema corecției optice a afakiei. Pentru recuperarea vederii binoculare, corecția optică a afakiei monoculare se poate face numai cu lentile de contact sau implante de cristalin artificial. Corecția clasică cu lentile aeriene determină anizeiconie de aproximativ 30%, ceea ce împiedica fuzionarea imaginilor la nivelul scoarței cerebrale occipitale.

 

Cum se tratează cataracta?

Singurul tratament eficient care poate fi aplicat în cataractă este intervenția chirurgicală. Nu poate fi tratată cu ajutorul medicamentelor sau corectată prin purtarea ochelarilor de vedere. Află mai multe despre Operația de cataractă.

Cataracta secundară se poate îndepărta cu ajutorul laserului denumit Laser yag.

 

Referințe:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cataracts/symptoms-causes/syc-20353790

Fă-ți o programare

Puteți face programare rapid prin formularul din dreapta, sau direct la telefon. Colegii noștri de la recepție vă pot comunica disponibilitatea și informațiile necesare programării.

VEZI CABINETELE ȘI CLINICILE

Formular de programare