Ce este Keratoconus?
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate. Simptomele includ scăderea acuității vizuale, vedere încețoșată, apariția dioptriilor cilindru, hiperlăcrimare, ochi roșu, durere, putând evolua până la pierderea completă a vederii, când este necesar transplantul de cornee. Cu cât este diagnosticată mai rapid, cu atât se poate interveni mai repede asupra acesteia.
- Keratoconus se caracterizează prin subțierea corneei și apariția neregularităților pe suprafața acesteia. Stratul de mijloc este cea mai groasă parte a corneei, formată în mare parte din apă și o proteină numită colagen. Colagenul face corneea puternică și flexibilă și ajută la menținerea formei sale regulate, rotunde. În cazurile de keratoconus, corneea se subțiază și se umflă într-o formă neregulată de con, rezultând diminuarea vederii.
- Keratoconusul începe în general la pubertate și progresează în intervalul de vârstă 30-40 ani. Nu există nicio modalitate de a prezice cât de repede va evolua boala sau dacă va progresa. Keratoconus afectează de obicei ambii ochi, unul fiind mai grav afectat decât celălalt.
Despre cornee
Corneea este stratul de suprafață al globului ocular. Este perfect transparentă și are o formă bombată specifică ochiului, acoperind suprafață anterioară a acestuia. Intră în contact direct cu filmul lacrimal și cu mediul exterior atunci când fanta palpebrală este deschisă.
Rolul principal al corneei este cel de refracție a luminii și de obținere a unei imagine clare. Împreună cu cristalinul, au rolul de a focaliza lumina pe retină. Când lumina ajunge pe suprafața corneei, aceasta se refractă pentru a trece mai departe prin cristalin. Procesul este similar cu al unei camere foto (corneea și cristalinul funcționează ca un sistem de lentile pe când retina reprezintă suportul de imagine, în cazul aparatului, fiind filmul sau senzorul digital). Pentru a menține acest rol, corneea trebuie să se mențină transparentă și cu o formă stabilă. Orice afecțiune care modifică transparența sau forma, o să împiedice trecerea razelor de lumină pentru formarea imaginii. Este totodată și o barieră împotriva microorganismelor, particulelor de praf sau a altor factori ce pot agresa globul ocular. Este avasculară (nu are vase de sânge) și cu o structură laminară în straturi expuse din exterior spre interior.
Ce simptome aveți în caz de Keratoconus?
Mulți pacienți cu keratoconus nu știu că au boala. Primul simptom este o ușoară estompare a vederii sau o vedere progresiv slabă, care nu se corectează ușor. Alte simptome ale keratoconusului includ:
- Strălucire și halouri în jurul luminilor
- Dificultate de a vedea noaptea
- Iritarea ochilor sau durerile de cap asociate cu durerile oculare
- Sensibilitate crescută la lumina puternică
- Agravarea bruscă sau tulburarea vederii
Care sunt factorii de risc pentru Keratoconus?
Cauza definitivă a keratoconului este necunoscută, deși se crede că predispoziția de a dezvolta boala este prezentă la naștere. O constatare frecventă în keratoconus este pierderea colagenului în cornee. Acest lucru poate fi cauzat de un anumit dezechilibru între producerea și distrugerea țesutului corneean de către celulele corneene.
Următoarele cauze pot crește riscul de a dezvolta keratoconus:
- Genetica. Pacienții cu antecedente familiale de keratoconus sau cu anumite tulburări sistemice, cum ar fi sindromul Down, prezintă un risc mai mare de a dezvolta keratoconus.
- Inflamația cronică a ochilor. Inflamația constantă din cauza alergiilor sau iritanților poate contribui la distrugerea țesutului corneei care poate duce la dezvoltarea keratoconusului.
- Frecarea ochilor. Frecarea cronică a ochilor este asociată cu dezvoltarea keratoconusului. Poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru progresia bolii.
- Vârsta. Keratoconus este adesea descoperit în adolescență. În general, pacienții tineri cu keratoconus avansat au mai multe șanse să aibă nevoie de o formă de intervenție chirurgicală pe măsură ce boala progresează.
Ce tipuri de Keratoconus există?
Există patru tipuri principale de keratoconus, pe lângă variațiile mai rare ale bolii, inclusiv con rotund, con oval, forme fruste și keratoglobus. Forma corneei, precum și locul în care corneea a devenit mai subțire determină tipul de keratoconus. Tipul de keratoconus trebuie diagnosticat cu ajutorul investigațiilor de specialitate și a consultului oftalmologic.
Ce metode de tratament exista pentru Keratoconus?
Pe lângă un istoric medical complet și un examen oftalmologic, medicul oftalmolog poate efectua următoarele teste pentru a diagnostica keratoconusul:
- Topografia corneei. Acesta este cel mai precis mod de a diagnostica keratoconusul precoce și de a urmări progresia acestuia. Cu ajutorul topografului, este realizată o imagine computerizată care creează o hartă a curbei corneei.
- Examinarea cu lampa cu fantă. Această examinare a corneei poate ajuta la detectarea anomaliilor în straturile exterioare și medii ale corneei.
- Pahimetrie. Acest test este utilizat pentru a măsura cele mai subțiri zone ale corneei.
- Microscopie speculară
- Keratometrie
Tratamentul keratoconusului se concentrează pe corectarea vederii și depinde de stadiul bolii.
După investigații medicul specialist va stabili gradul de evoluție al bolii, dacă este progresivă sau stabilizată.
Pacienții cu vârsta sub 40 de ani, necesită tratament în cel mai scurt timp.
Pacienții cu vârsta peste 40 de ani, necesită tratament, dar boala este deja stabilizată în mod natural o dată cu înaintarea în vârstă.
Primele etape
Tratamentul pentru keratoconus în primele etape include ochelari pentru tratarea miopiei și astigmatismului. Pe măsură ce keratoconul progresează și se înrăutățește, ochelarii nu mai sunt capabili să ofere o vedere clară, iar pacienții trebuie să poarte lentile de contact, de obicei lentile de contact dure.
Etape intermediare
Keratoconusul progresiv poate fi tratat prin tratamentul chirurgical Crosslinking pentru keratoconus. Metoda folosită este crosslinking fotooxidativ cu riboflavină prin procedeul transepitelial, care se poate realiza în clinicile noastre. Această procedură unică, implică aplicarea unei soluții de vitamină B2 pe ochi, care este apoi activată de lumina ultravioletă. Soluția determină formarea de noi legături de colagen, recuperând și păstrând o parte din forța și forma corneei.
Deși tratamentul nu poate face corneea complet normală din nou, poate împiedica vederea să se înrăutățească și, în unele cazuri, poate îmbunătăți vederea. Procedura poate necesita îndepărtarea stratului subțire exterior al corneei (epiteliul) pentru a permite riboflavinei să pătrundă mai ușor în țesutul corneei.
Etape avansate
Inelul cornean. În cazul keratoconusului sever, lentilele de contact standard pot deveni prea incomode pentru a fi purtate. Intacs sunt inele implantabile, din plastic, în formă de C, care sunt folosite pentru a aplatiza suprafața corneei, permițând o viziune îmbunătățită. De asemenea, pot permite o potrivire mai bună a lentilelor de contact. Procedura durează aproximativ 15 minute.
Transplant de cornee. Într-un transplant de cornee, o cornee donatoare înlocuiește corneea deteriorată a pacientului.
Referințe: