Nistagmus: Tipuri, cauze și tratament
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Persoanele cu nistagmus își pot ține capul în poziții neobișnuite sau pot da din cap în anumite feluri, pentru a compensa problema.
În general, nistagmusul este un simptom al unei alte afecțiuni oculare sau medicale. Nu există o cifră exactă a pacienților care suferă de de această boală, dar un studiu recent arată că între 6 și 24 de persoane din fiecare 10.000, au o formă de nistagmus. Cele mai frecvente sunt nistagmusul neurologic, nistagmusul asociat cu scăderea vederii (Ex. cataracta congenitală) și nistagmusul asociat cu boli retiniene (Ex. acromatopsia).
Află în continuare ce este nistagmusul, cum se manifestă și ce opțiuni de tratament există.
Nistagmus: Ce înseamnă?
Nistagmusul este o problema oftalmologică în care ochii fac mișcări rapide, repetate și necontrolate.
Creierul și structurile din ureche controlează mișcarea ochilor. Structurile formează sistemul vestibular, care modifică automat poziția ochilor atunci când îți miști capul, astfel încât imaginea pe care o vezi să rămână în focus. La persoanele cu nistagmus, există o problemă ce împiedică această colaborare – dintre creier, sistem vestibular și ochi.
Asta poate cauza probleme privind calitatea vederii, percepția adâncimii câmpului vizual, echilibrul și coordonarea.
Tipuri de nistagmus
Nistagmusul afectează atât copiii, cât și adulții.
În funcție de vârsta la care se manifestă, există două tipuri de nistagmus: congenital sau infantil (apare la naștere sau în primele luni de viață) și dobândit (apare după vârsta de 6 luni).
1. Nistagmus congenital sau infantil
Bebelușii născuți cu nistagmus prezintă de obicei simptome între 6 săptămâni și 3 luni de viață. Uneori, părinții transmit nistagmusul copiilor, dar cauza nu este întotdeauna clară.
Copiii cu nistagmus congenital îl au adesea în ambii ochi. Ochii lor se mișcă de obicei dintr-o parte în alta. Principalul simptom este vederea neclară.
2. Nistagmus dobândit
Nistagmusul dobândit apare mai târziu în viață și este mai frecvent la adulți.
Nistagmusul poate fi un simptom al unei afecțiuni medicale care afectează creierul, ochii sau urechile. E posibil și să nu fie legat de nicio boală și să fie doar felul în care funcționează corpul unei persoane.
Uneori, nistagmusul rezultă din consumul de alcool și droguri. Adulții cu nistagmus dobândit descriu adesea vederea lor ca fiind neclară.
În funcție de mișcările ochilor, poate fi vorba despre:
- Nistagmus vertical (ochii se mișcă de sus în jos)
- Nistagmus torsional/rotativ (ochii imită mișcarea unui pendul)
- Nistagmus orizontal (ochii se mișcă de la dreapta la stâng)
- Nistagmus cu salturi (ochii merg într-o direcție, apoi fac un salt în direcția opusă)
Nistagmus: Cauze
Nistagmusul ar putea indica o altă afecțiune oculară, neurologică sau o problemă la nivelul părților interne ale urechii, care controlează echilibrul și coordonarea.
Cauzele și factorii de risc ai nistagmusului sunt:
- Probleme de dezvoltare ale creierului sau ochiului
- Afecțiuni ale retinei sau nervului optic
- Tulburări ale urechii interne (Ex. vertijul paroxistic benign pozițional sau boala Ménière)
- Accident vascular cerebral
- Tumoră cerebrală
- Traumatism ocular sau la nivelul capului
- Consum de alcool sau droguri
- Albinism (lipsa pigmentării pielii)
- Probleme de vedere, inclusiv miopie sau astigmatism
- Anumite medicamente (Ex. antiepilepticele)
- Boli care afectează sistemul nervos central (Ex. scleroza multiplă)
- Probleme oculare la sugari (Ex. strabism, probleme de focalizare și cataractă)
Când cauza nu e clară, boala se diagnostichează ca nistagmus idiopatic.
Nistagmus: Simptome
Principalul semn de nistagmus e mișcarea necontrolată a ochilor. Aceasta poate afecta unul sau ambii ochi. Alte simptome depind de problema care îl cauzează și pot fi:
- Obiecte ce par neclare și tremurate
- Probleme de vedere în timpul nopții
- Sensibilitate la lumină
- Dezechilibru
- Amețeală
- Senzația că mediul înconjurător se mișcă
Diagnostic nistagmus
Nistagmusul poate fi diagnosticat printr-un examen oftalmologic. Consultația se va concentra în mod special pe felul în care se mișcă ochii.
- Istoricul pacientului se aprofundează pentru a explica simptomele sau prezența unor probleme generale de sănătate. Alte aspecte luate în calcul sunt medicamentele pe care le ia în prezent și factorii de mediu ce pot contribui la dezvoltarea nistagmusului.
- Măsurarea acuității vizuale evaluază în ce măsură e afectată vederea.
- Testul de refracție determină de ce putere are nevoie lentila pentru a compensa orice eroare de refracție (miopie, hipermetropie sau astigmatism).
- Se va observa și modul în care ochii focalizează, se mișcă și lucrează împreună. Pentru a obține o singură imagine clară a unui obiect, ochii trebuie să-și schimbe eficient focalizarea, să se miște și să lucreze în unison. Această investigație oftalmologică va căuta probleme care afectează controlul mișcărilor oculare sau fac dificilă utilizarea ambilor ochi simultan.
Deoarece nistagmusul este adesea rezultatul altor probleme de sănătate subiacente, un doctor oftalmolog îți poate recomanda să consulți un alt specialist pentru teste suplimentare. Acestea pot include un examen al urechii, un examen neurologic sau un RMN. Pe baza rezultatelor, se determină dacă pacientul are nistagmus și se stabilește tratamentul.
Tratament nistagmus
În unele cazuri, creierul și sistemul vestibular compensează leziunile, iar nistagmusul dispare sau scade în intensitate în timp, dar în principiu, corectarea se face tratând afecțiunea medicală subiacentă. De exemplu, tratarea unei probleme la nivelul urechii interne poate îmbunătăți simptomele nistagmusului precum vederea tremurată sau amețeala.
Medicul va lua în considerare istoricul medical și preferințele personale ale pacientului, atunci când va stabili tratamentul pentru nistagmus.
Ochelari pentru nistagmus
O vedere mai clară poate ajuta la încetinirea mișcărilor rapide ale ochilor asociate cu nistagmus. Doctorul îți poate recomanda ochelari sau lentile de contact pentru gestionarea simptomelor. E posibil să ai nevoie de lentile prismatice, care să limiteze mișcarea ochilor pentru a vedea clar.
Medicamente
Unele medicamente pot reduce simptomele nistagmusului la adulți, cum ar fi antiepilepticele, relaxantele musculare și onabotulinumtoxina. Toate acestea trebuie să fie recomandate de medicul specialist, înainte de administrare.
Intervenție chirurgicală la mușchii oculari
În cazuri extrem de rare, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru strabism. În timpul acestei proceduri, un chirurg repoziționează mușchii ce mișcă ochii. E important de menționat că această operație oftalmologică nu vindecă nistagmusul, dar îmbunătățește mișcarea ochilor. Pacienții nu vor mai fi nevoiți să-și întoarcă sau încline capul atât de tare pentru a vedea clar.
Chirurgie corectivă a vederii
Cei care au și nistagmus și sunt și miopi, pot apela la o operație cu laser. În rețeaua de clinici Dr. Holhoș, există 4 tehnologii în acest sens: operație cu laserul Excimer PRK, operația cu laserul FemtoLASIK, operația cu laserul ReLEx SMILE și operația cu laserul SMILE PRO. Niciuna dintre aceste proceduri nu vindecă nistagmusul 100%, dar îmbunătățește semnificativ calitatea vederii și reduce simptomele bolii.
Sfaturi pentru a trăi cu nistagmus
Există câteva lucruri pe care le poți face acasă pentru a diminua simptomele nistagmusului.
- Alege cărți cu font mare sau crește dimensiunea textului pe telefon, tabletă sau laptop .
- Mai multă lumină când citești, poate ajuta.
- Pentru copiii cu nistagmus, jucăriile mari și colorate, care fac zgomot sau care au texturi unice, sunt cele mai potrivite.
- Permite-i copilului să țină cărțile aproape de ochi, cu capul înclinat. Lasă-l să poarte pălărie sau ochelari – chiar și în interior – pentru a reduce reflexiile de lumină.
Nistagmusul poate fi ereditar, dar și dobândit, caz în care poate semnala o altă afecțiune medicală. Dacă observi la tine sau la cineva drag simptomele acestei boli, e momentul pentru o consultație oftalmologică, pentru a determina cauza și măsurile care trebuie luate pentru tratament.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.