Degenerescența maculară

• Pentru a explica ce este degenerescența maculară, trebuie să clarificăm mai întâi ce este macula – o depresiune ovalară, aflată în centrul retinei. Macula prezintă celule sensibile la lumină – „conuri” – care fac posibilă vederea centrală; adică vederea în culori și observarea detaliilor (Ex. gesturi, fețe, drumuri – pentru a conduce). Prin urmare, macula controlează acuitatea vizuală.
• În jurul maculei sunt celule fotosensibile, responsabile cu vederea alb-negru, detectarea mișcărilor din jur, dar și a formelor. Acestea formează vederea periferică.

• Numindu-se și „degenerescență maculară legată de vârstă”, principala cauză e îmbătrânirea retinei, deci riscul apariției crește după 40 – 50 ani.
• În funcție de tipul de DMLV, afecțiunea poate avansa lent sau rapid.
• Poate afecta ambii ochi sau doar unul singur
• Pentru că degenerescența maculară nu e o boală dureroasă, simptomele nu sunt sesizate imediat de către pacient. 
• Un prim semnal de alarmă ar fi vederea încețoșată. 

Există două forme ale bolii:

1. Degenerescența maculară uscată

• Aceasta e cea mai frecventă, fiind întâlnită în aproximativ 85 – 90% dintre cazuri.
• În termeni de specialitate, i se mai spune și „degenerescența maculară nonexudativă”;
• Boala afectează vederea centrală treptat;
• Leziunile au loc la nivelul maculei, afectând capacitatea de a transmite semnale către creier. 

2. Degenerescența maculară umedă

• Aceasta e o formă mai rară.
• Mai e cunoscută și ca „degenerescența maculară exudativă”;
• În aceste cazuri, sub tunica medie a ochiului (coroidă), se formează vase de sânge anormale, care emană lichid sau sânge între coroidă și maculă. Astfel, leziunile la nivelul maculei sunt permanente, iar retina nu mai poate funcționa corect;
• Boala evoluează rapid, în decursul câtorva luni sau ani;
• De regulă, apare când pacientul se confruntă deja cu forma uscată, însă nu e obligatoriu. 

Boala oftalmologică apare în urma tulburărilor de circulație a sângelui. Acestea sunt cauzate, în principiu, de înaintarea în vârstă, antecedentele familiale și stilul de viață. 

Să ne uităm îndeaproape la factorii de risc ce cresc incidența în rândul persoanelor predispuse la DMLV: 

• Îmbătrânirea. Se mai numește și „degenerescența maculară legată de vârstă” pentru că 25% dintre persoanele care suferă de această boală au între 50 și 60 ani.  
• Istoric medical. În cazul în care alți membri ai familiei s-au confruntat/se confruntă cu degenerescența maculară.
• Dacă pacientul a trecut printr-o operație de cataractă. 
• Dacă pacientul suferă de anumite boli cardiovasculare și are hipertensiune arterială.
• Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dobândească DMLV.
• La fel și rasa albă prezintă un grad mai mare de risc.
• Pigmentul ochilor. Cei cu iris deschis la culoare sunt mai expuși decât ceilalți.
• Alimentația. Obezitatea favorizează apariția bolii. Dietele sărace în vitamine, antioxidanți, zinc, cupru și seleniu, dar bogate în grăsimi, nu sunt indicate.
• Fumatul.
• Degenerescența maculară la un singur ochi poate favoriza apariția bolii și la celălalt.
• De asemenea, degenerescența maculară uscată crește riscul apariției degenerescenței maculare umede.

Principalul simptom e vederea încețoșată. Cu toate acestea, există și alte semnale de alarmă:

• Vederea centrală slăbește tot mai mult odată cu trecerea timpului; 
• Pacientul are nevoie de o lumină mai puternică atunci când face diferite activități ce implică focus vizual (Ex. citit, condus etc.);
• Acesta nu mai vede bine la televizor/calculator;
• Observă pete albe, gri sau negre, în câmpul vizual central (Ex. Pacientul nu mai distinge chipuri. În locul lor, vede pete);
• Liniile drepte sunt percepute ca strâmbe;
• Obiectele apar distorsionate.

În cadrul consultației de rutină, medicul oftalmolog își dă seama dacă pacientul suferă sau nu de DMLV.

• Se examinează câmpul vizual – atât vederea centrală, cât și cea periferică. 
• Se realizează examenul fundului de ochi, pentru evaluare maculei.
• Se face testul Amsler. Pacientului i se prezintă un careu asemănător cu hârtia milimetrică pentru a testa vederea culorilor și liniilor. Acest test e frecvent întâlnit pentru a evalua dacă forma uscată a bolii evoluează spre forma umedă.
• Se face o angiofluorografie, pentru a detecta anomalii ale vaselor de sânge. 
• Se mai pot efectua tomografii și fotografii retiniene.

Injectare intravitreană cu anti-VEGF

• Degenerescența maculară poate fi operată, însă nu poate fi înlăturată complet. Scopul său e de a stopa evoluția bolii de tip umed sau exudativ, și de a îmbunătăți starea retinei. Operația presupune injectarea intravitreană a substanței anti-VEGF; cu alte cuvinte, a unor inhibitori care au rolul de a stopa formarea vaselor de sânge anormale. 
• În funcție de pacient, se stabilește și doza injecțiilor și frecvența ședințelor. Pentru început, se fac 3 injecții/ochi. 
• Intervențiile au loc în clinici specializate, sub anestezie locală, fără să fie necesară internarea. 
• Deși rare, sunt posibile câteva complicații, despre care pacientul află înainte de intervenție:
  • Hemoragie intraoculară sau conjunctivală
  • Inflamare
  • Endoftalmită
  • Dezlipire de retină
  • Decolare de cooroidă
  • Infecții
• Post-operator:
  • Sunt obligatorii controalele periodice: în prima zi după intervenție, la o lună după ultima injecție și, mai apoi, de 2 ori pe an;
  • Se recomandă evitarea produselor cosmetice timp de 3 săptămâni;
  • Sunt interzise activitățile fizice intense timp de 2 luni;
  • Sunt interzise traumatismele locale;
  • E interzis înotul pentru aproximativ 2 luni;
  • E interzisă expunerea la vânt și praf;
  • E interzisă frecarea ochilor cel puțin 4 luni.

Terapia fotodinamică

Fotocoagularea

În cazul tratamentelor 2. și 3., degenerescența maculară e operată folosind lasere cu tehnologii de ultimă oră. Cu ajutorul lor, vasele de sânge anormale de la nivelul maculei sunt sigilate sau distruse.

Un rol esențial în prevenirea bolii îl are stilul de viață.

• Se recomandă o alimentație bogată în vitamine și nutrienți;
• Stoparea fumatului;
• Exercițiu fizic regulat;
• Realizarea analizelor de sânge anual, pentru depistarea problemelor de sănătate, în special a celor de natură cardiovasculară;
• Efectuarea consultațiilor oftalmologice regulate, în special după vârsta de 40 de ani.