Xantelasma: cauze, simptome și tratament
Numai 1% din populația lumii se confruntă cu această afecțiune oftalmologică.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
În prezent, există tratament oftalmologic pentru eliminarea xantelasmei. Cu toate acestea, boala poate să reapară în timp.
Ce este xantelasma?
- Xantelasma este rezultatul cumulului de colesterol în macrofage (celule din pielea de la nivelul ochilor).
- Se manifestă prin excrescențe de culoare galbenă, mai mici sau mai mari, simetrice sau asimetrice.
- Poate apărea pe pleoape sau subcutanat, cu mențiunea că situațiile de xantelasmă sub piele sunt extrem de rare.
- Xantelasma apare de obicei la adulții cu vârste cuprinse între 20 și 70 de ani. Majoritatea pacienților au între 35 și 55 de ani.
Factori de risc
Boala poate afecta în special persoanele:
- De sex feminin
- Supraponderale
- Fumătoare
- Cu diabet
- Cu o tensiune arterială crescută
- Cu hiperlipidemie (un colesterol mărit)
- Cu ateroscleroză (chiar dacă nivelurile de colesterol sunt normale)
- Care suferă de boli hepatice și boli de inimă
- Cu istoric de xantelasmă în familie
Xantelasma poate fi semn și pentru alte boli precum:
- Hiperlipidemie (valori ridicate ale colesterolului)
- Diabet
- Probleme ale glandei tiroide
Xantelasma: Cauze
Cauzele apariției xantelasmei pot fi multiple, de aceea se recomandă un consult oftalmologic pentru diagnosticare. Printre cele mai frecvente, se numără:
- Moștenirea genetică a unui nivel ridicat de colesterol
- Creșterea în greutate
- Dereglări ale glandei tiroide (hipotirodismul)
- Inflamația
- Diabetul zaharat
- Consumul excesiv de alcool
Simptome xantelasmă
Semnele xantelasmei sunt petele de culoare galbenă, la nivelul pleoapei. Inițial sunt plate, dar odată cu trecerea timpului, acestea se umflă. Deși inofensive, creează disconfort. Pot fi:
- Moi sau ferme
- Pe pleoapă superioară sau inferioară
- Simetrice sau asimetrice
Diagnostic și investigații
În cadrul consultației, specialistul îți va pune întrebări legate de istoricul medical (moșteniri genetice, factori de risc, proceduri oftalmologice anterioare etc.). Mai apoi, doctorul va efectua o examinare fizică a xantelasmei/xantelasmelor tale.
Diagnosticarea xantelasmei nu presupune investigații oftalmologice suplimentare, dar dacă specialistul consideră necesar, poate să solicite analize pentru:
- Determinarea profilului lipidic (nivelul de colesterol)
- Depistarea unei dereglări ale tiroidei
- Depistarea diabetului (nivelul de zahăr)
- Determinarea funcțiilor hepatice și renale
Xantelasma: Tratament
Sunt disponibile mai multe proceduri de îndepărtare xantelasmă:
- Vaporizarea cu laser
- Crioterapia cu azot lichid
- Ablația prin radiofrecvență (4Mhz)
- Electrodesicația
- Aplicațiile locale de acid TCA
- Intervenția chirurgicală
Efectele secundare ale îndepărtării xanthelasmelor pot include:
- Schimbări de culoare a pielii
- Cicatrici
- Disconfort la nivelul pleoapelor
- Înclinarea pleoapelor spre interior (entropion)
Tratamentele pentru xantelasmă sunt de regulă eficiente. Este posibil ca în cazul unor proceduri, să fie necesare mai multe ședințe pentru a le îndepărta complet.
De asemenea, există riscul să reapară în timp, de aceea e important să ai o dietă care îți păstrează nivelul de colesterol în limitele normale, să renunți la fumat și să nu consumi alcool în exces.
Întrebări frecvente
Se poate ca xantelasma să dispară de la sine?
Nu. Xanthelasma nu dispare fără tratament. Există totuși posibilitatea să nu mai crească după ce ajung la o anumită dimensiune.
Cât durează recuperarea după eliminarea xantelasmei?
Poate dura până la 3-4 zile, în funcție de tratamentul ales. Unele efecte secundare ale intervenției dispar în câteva zile, în timp ce altele (depigmentarea pielii) pot dura câteva luni până dispar complet.
Cum reduc riscul de îmbolnăvire?
Specialiștii recomandă:
- O dietă echilibrată, slabă în grăsimi și bogată în legume și fructe
- Renunțarea la fumat și alcool
- Exerciții fizice regulate
- Medicație prescrisă de doctorul specialist pentru scăderea colesterolului, tratarea diabetului sau a tensiunii arteriale mărite
Este esențial să nu storci xantelasma sau să încerci să o tratezi de unul singur acasă. Programează-te la o consultație într-una dintre clinicile Dr. Holhoș și asigură-te că ești pe mâini bune.
Afecțiuni
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.
Vezi toate