Miodezopsii (Musculițe zburătoare)
În termeni populari, miodezopsiile sunt cunoscute sub numele de „musculițe zburătoare”. Acestea sunt o problemă oculară ce se manifestă prin apariția unor forme în câmpul vizual. Pot fi puncte gri sau negre, pete, fire sau pânze, care se mișcă odată cu globul ocular. Le vezi cel mai frecvent când privești suprafețe extrem de luminoase, precum un cer senin sau un perete alb.
În cele mai multe cazuri, miodezopsiile apar ca o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Pe măsură ce înaintezi în vârstă, cantitatea de vitreu (lichid din interiorul ochilor) scade și duce la apariția acestor anomalii de vedere.
E important să mergi la consultații oftalmologice regulate, mai ales dacă te confrunți cu „musculițe zburătoare” în mod cronic. De obicei, nici această problemă nu e una gravă, dar poate fi semn pentru o altă problemă de vedere, mai serioasă.
Cum apar miodezopsiile?
Corneea și cristalinul, componentele din partea frontală a ochiului, direcționează lumina către retină, care se află în partea posterioară a acestuia. Pe măsură ce lumina pătrunde în ochi, trece prin corpul vitros, o substanță gelatinoasă din interiorul globului ocular.
Această substanță, care e mai densă în copilărie, tinerețe și la maturitate, începe să se lichefieze odată cu înaintarea în vârstă, determinând acumularea treptată de reziduuri în interiorul ochiului.
De-a lungul timpului, fibrele microscopice din corpul vitros încep să se aglomereze. Pe măsură ce acest proces avansează, formațiunile pot interfera cu trecerea luminii prin ochi, proiectând umbre pe retină și creând senzația de „musculițe zburătoare” în câmpul vizual.
Miodezopsii: Simptome
„Musculițele zburătoare” sunt forme pe care le observi când te uiți la o suprafață luminoasă. Pacienții raportează cel mai frecvent miodezopsii când se uită la cer, pereți albi sau coli de hârtie. Ele pot apărea sub mai multe forme:
- Puncte negre sau gri
- Linii ondulate
- Pete
- Fire subțiri, care pot fi noduroase și aproape transparente
- Păianjeni sau pânze de păianjen
- Inele
- Forme umbroase mici
E posibil ca „musculițele zburătoare” să fie însoțite și de fulgere de lumină în același timp. Acestea se numesc fotopsii.
Un simptom al miodezopsiilor este observarea unei aure luminoase, însoțită de o durere de cap. Din acest motiv, unii pacienți confundă „musculițele zburătoare” cu migrena oftalmică, deși sunt două afecțiuni complet diferite.
Miodezopsii: Cauze
După cum am menționat și mai sus, principala cauză a miodezopsiilor e înaintarea în vârstă. La început, acestea pot fi destul de deranjante, dar cum timpul, pacienții spun că le observă tot mai puțin sau chiar deloc, deși ele încă există.
Uneori, „musculițele zburătoare” pot semnala probleme de vedere mai grave, provocate de micșorarea corpului vitros și a tensiunii create în globul ocular. Cea mai des întâlnită afecțiune e dezlipirea de retină, care poate duce chiar și la orbire dacă nu este tratată la timp.
Alte cauze, mai puțin frecvente, ale miodezopsiilor sunt:
- Traumatisme oculare
- Retinopatie diabetică
Tulburările oculare grave asociate cu musculițele zburătoare sunt:
- Hemoragie în corpul vitros
- Corp vitros sau retină inflamată din cauza unei infecții sau boli autoimune
- Tumori oculare
- Ruptură de retină
Tratament: Miodezopsii
Miodezopsiile sunt inofensive și, de obicei, nu se prescrie tratament oftalmologic pentru ele. Odată ce începi să le vezi, sunt permanente, dar cu timpul, încetezi să le mai observi. O recomandare ar fi să încerci să le scoți din câmpul vizual. Mișcă-ți globul ocular constant întrucât astfel vei mișca lichidul gelatinos din interior. E mai eficient să îți miști ochii sus-jos, decât dreapta-stânga.
Miodezopsii: Operație
Dacă miodezopsiile îți obstrucționează vederea, medicul îți poate recomanda o operație oftalmologică numită vitrectomie. În cadrul intervenției, corpul vitros va fi înlocuit cu o soluție salină.
Riscurile operației sunt extrem de rare, dar includ:
- Dezlipirea de retină
- Ruptura de retină
- Cataracta
Întrebări frecvente
1. Miodezopsiile se pot agrava?
De regulă, miodezopsiile nu se agravează. Totuși, dacă observi un nou grup de „musculițe zburătoare” sau dacă acestea sunt însoțite de fulgere de lumină, e indicat să-ți contactezi medicul oftalmolog.
2. Pot apărea „musculițe zburătoare” în ambii ochi, în același timp?
„Musculițe zburătoare” tind să apară într-un singur ochi o dată. Se poate să fie afectați ambii ochi, dar nu concomitent.
Când trebuie să mergi la medic?
Contactează imediat un medic oftalmolog dacă ai următoarele simptome:
- Vezi mai multe „musculițe zburătoare” decât în mod obișnuit
- Observi o apariție bruscă de noi „musculițe zburătoare”
- Vezi pentru prima oară și fulgere de lumină, în același ochi în care sunt și miodezopsii
- Ai senzația că o perdea închisă la culoare îți obstrucționează vederea, sau ai o zonă pe care nu o percepi clar
- Îți pierzi vederea periferică (e întuneric în lateralele câmpului tău vizual)
Aceste simptome lipsite de durere pot indica o ruptură de retină și, dacă nu se efectuează o operație de dezlipire de retină în regim de urgență, vederea poate fi compromisă pentru restul vieții.
Programează-te în clinicile Dr. Holhoș și beneficiază de cele mai bune investigații oftalmologice. Ne găsești în Cluj-Napoca, Turda, Sibiu, Mediaș și Alba-Iulia.
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.