Uveita: Simptome, tipuri, tratament
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare. Netratată, boala poate duce la complicații grave precum: cataracă, dezlipire de retină, glaucom, nevrită optică, chiar și pierderea vederii.
Ce este uveita?
Despre uvee
Stratul intermediar al ochiului se numește uvee. Aceasta e o membrană puternic vascularizată, formată din:
- Iris – diafragma întinsă care se află în fața cristalinului și care controlează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi;
- Corp ciliar sau ciclită – format din structuri vasculare care se ocupă de secreția de umoare apoasă, și din mușchiul ciliar;
- Coroidă – membrană vasculara a ochiului, situată sub retina, ce hrănește atât retina cât și sclerotica.
Uveita presupune inflamarea tractului uveal. În funcție de forma bolii, aceasta poate afecta retina, sclera sau uveea.
De câte tipuri poate fi uveita la ochi?
Uveita poate lua diferite forme clinice, în funcție de cât de mult durează și cât de severă e simptomatologia.
În funcție de durată, uveita la ochi poate fi:
- Acută – prezintă o evoluție rapidă, dar simptomele scad în intensitate după 3 luni;
- Recurentă – presupune episoade constante de inflamație la interval de câteva luni;
- Cronică – boala se manifestă mai mult timp și revine în cel mult 3 luni de la încetarea tratamentului.
În funcție de zona afectată, forma clinică se poate numi:
Uveita anterioara – Această formă e cea mai frecventă. E cunoscută și sub numele de „irită” și afectează partea din față a ochiului. De cele mai multe ori, e o uveită ușoară, simptomele apărând și dispărând de la sine, dar există și riscul ca inflamația să fie recurentă sau cronică. Uveita anterioară tinde să fie cea mai simptomatică – dureri oculare, sensibilitate la lumină, înroșirea ochiului și scăderea acuității vizuale.
Uveita anterioară e asociată cu:
- Focare inflamatorii de vecinătate – infecții în zona ORL;
- Focare inflamatorii la distanță – infecții urinare sau digestive;
- Spondilartropatii;
- Artrită juvenilă idiopatică;
- Infecția cu virus herpetic;
- Afecțiuni sistemice autoimune;
- Traumatisme.
Uveita intermediară – Miodezopsiile sau edemul macular chistoid rezultă din extravazarea sângelui – din vasele sanguine, în maculă. Acestea pot afecta calitate vederii și pot duce la uveita intermediară. De regulă, această formă e nedureroasă și apare în cazul adulților tineri. Afecțiunea se manifestă prin umplerea spațiului vitros cu lichid din interiorul ochiului. Pacienții se confruntă cu vedere încețoșată și scăderea calității vederii.
Uveita intermediară e asociată cu:
- Sarcoidoză;
- Scleroză multiplă.
Uveita posterioară – E una dintre formele cele mai severe ale bolii deoarece se manifestă în partea interioară a ochiului și poate afecta nervul optic, retina sau coroida. La fel ca în cazul uveitei intermediare, și acest tip poate crea miodezopsii care scad acuitatea vizuală, dar poate duce și la o formă recurentă sau cronică a bolii. Alte semne ale uveitei posterioare sunt: leziuni alb-gălbui în retină sau coroidă (retinită și coroidită), celule în umoarea vitroasă, dezlipire de retină exudativă, vasculită retiniană, sau edemul papilei optice.
Uveita posterioară e asociată cu:
- Herpes
- Varicelă;
- Sarcoidoză;
- Lupus;
- Sifilis;
- Tuberculoza.
Panuveita – E cea mai gravă formă a bolii deoarece afectează tractul uveal în totalitate. Când toate cele 3 straturi ale ochiului sunt inflamate, riscul de pierdere a vederii e unul extrem de ridicat.
Panuveita e asociată cu:
- Retinita bacteriană sau fungică;
- Retinita virală;
- Toxoplasmoză;
- Sifilis;
- Lupus;
- Tuberculoză.
Care sunt factorii de risc pentru uveită?
Cele mai susceptibile sunt persoanele cu factori de risc – persoane care suferă de alte afecțiuni sau care prezintă anumite modificări genetice. Câteva exemple ar fi:
- Bruceloza;
- Tuberculoza;
- Toxoplasmoza;
- Zona Zoster;
- Leptospiroza
- Boala Lyme;
- Sifilis;
- SIDA;
- Toxocariasis;
- Herpes simplex;
- Artitrită sau artrită reumatoidă;
- Boala Crohn;
- Psoriazis;
- Colită ulcerativă;
- Boala Vogt-Koyanagi-Harada;
- Scleroză multiplă
- Spondilită anchilozantă.
Care sunt cauzele uveitei?
Deși majoritatea uveitelor sunt idiopatice, există mai multe cauze care pot duce la apariția acestei boli.
- Leziuni oculare – traume sau expunerea la substanțe chimice;
- Intervenții chirurgicale anterioare;
- Infecții bacteriene (TBC, boala ghearelor de pisică, boala Lyme, sifilis);
- Infecții parazitare (toxoplasmă, toxocară);
- Ca efect secundar de-a lungul administrării unui tratament medicamentos;
- Neoplazii (limfoame);
- Boli inflamatorii sistemice (boala Crohn, colita ulcerativa);
- Boli autoimune sistemice (spondilită anchilozantă, boala Behcet, sarcoidoza).
Care sunt simptomele uveitei?
Uveita apare de obicei la persoane cu vârste între 20 și 60 de ani, dar poate afecta și copiii. Cele mai frecvente simptome sunt:
- Vederea încețoșată;
- Dureri oculare – o presiune resimțită în jurul ochiului afectat;
- Scăderea acuității vizuale;
- Sensibilitate la lumină;
- Incapacitatea de a vedea obiecte aflate în partea exterioară a câmpului vizual;
- Miodezopsii – Vederea unor „musculițe zburătoare”;
- Observarea unor pete negre care se deplasează în câmpul vizual.
Cum se diagnostichează uveita la ochi?
În cadrul unei consultații oftalmologice, medicul analizează istoricul medical al pacientului și efectuează un examen complex. Acesta include o serie de investigații:
- Răspunsul la lumină;
- Analize de sânge;
- Teste imagistice, radiografie, CT, RMN;
- Examinarea părții din față a ochiului, folosind lampă cu fantă – pentru a observa papila optică, retina și vasele sale, și pentru a distinge celulele inflamatorii microscopice;
- Oftalmoscopia – pentru a examina partea din spate a ochiului;
- Fotografierea interiorului ochiului și a retinei;
- Tonometria – pentru a măsura tensiunea oculare;
- Tomografia de coerență optică ce măsoară grosimea retinei și coroidei – pentru a stabili gradul de inflamare;
- Angiografia cu fluoresceina sau angiografia verde indocianina – pentru a capta unei imaginea vaselor de sange din interiorul ochilor și pentru a vedea cât sunt de inflamate;
- Examinarea lichidului apos sau vitros din ochi.
Cum se tratează uveita?
În funcție de severitatea bolii, schema de tratament poate consta în medicamente sau intervenție chirurgicală. Tratamentul clasic include:
- sistemici și medicație cicloplegic-midriatică
- sau corticosteroizi topici.
Uveita infecțioasă are nevoie de terapie antimicrobiană, iar cazurile cronice impun corticosteroizi sistemici, imunosupresoare nesteroidiene, crioterapie sau intervenție chirurgicală.
Rolul tratamentului e de:
- A reduce inflamația (cu antiinflamatoare steroidiene);
- A anihila infecția (cu antibiotice sau terapie antiparazitară);
- A suprima sistemul imunitar (în cazul afecțiunilor sistemice autoimune, cu medicamente specifice, administrate de un reumatolog).
Tratament medicamentos
- Medicamente antiinflamatoare;
- Medicamente care controlează spasmele;
- Medicamente împotriva bacteriilor și virusurilor;
- Medicamente pentru sistemul imunitar;
- Picături pentru reducerea inflamației;
- Injecții perioculare cu antiinflamator steroidian.
- Dacă uveita apare ca efect secundar al unei alte boli, se recomandă operarea acelei boli (cataracta, dezlipire de retină etc.);
- Vitrectomie – îndepărtarea vitrosului prin intervenție chirurgicală (numai în cazurile severe);
- Implant cu substanță medicamentoasă. În cazul pacienților cu uveită posterioară, se poate insera un dispozitiv care să elibereze corticosteroizi în ochi timp de 2-3 ani.
Remedii naturiste pentru uveită
Există câteva lucruri care pot fi făcute acasă pentru a diminua simptomele uveitei, dar acestea nu pot și nu trebuie să înlocuiască opinia expertă și tratamentul specialist.
- Aplicarea compreselor calde sau reci – pentru ameliorarea inflamației și durerii de la nivelul ochilor;
- Purtarea ochelarilor de soare – pentru ochii sensibili la lumină;
- Consumarea alimentelor bogate în vitamina C, E;
- Suplimentarea cu Omega 3 și luteină;
- Consumarea alimentelor bogate în antioxidanți (afine, salate, roșii, ardei etc.).
Ce poți face pentru a preveni uveita?
- Asigură-te că ai o bună sănătate oculară, cu o igienă corectă a ochilor și a mâinilor.
- Nu amâna tratarea afecțiunilor oftalmologice și nu ezita să vezi un specialist dacă ai simptome care-ți afectează acuitatea vizuală.
Rețeaua de oftalmologie Dr. Holhoș te așteaptă în cele 5 clinici din țară, cu experți și tehnologii de ultimă oră. Fă-ți o programare și ai grijă de sănătatea ochilor tăi!
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.