Tipuri de cataractă

Cataracta apare atunci când proteinele din interiorul ochiului se grupează și formează aglomerări, împiedicând transmiterea imaginilor clare de la cristalin la retină. Retina convertește lumina care trece prin cristalin în semnale, după care le trimite către nervul optic, care le trimite la rândul său, către creier. 

Cataracta e o afecțiune oftalmologică frecventă, ce se poate dezvolta în ambii ochi, dar nu în același timp. Sunt mai multe tipuri de cataractă – în funcție de momentul în care apare, locul unde e afectat cristalinul, dar și alți factori ce țin de starea de sănătate generală.

Cataracta nucleară (centrală)

Cataracta nucleară prezintă opacități în centrul cristalinului și crește odată cu vârsta. Apare din cauza sclerozei progresive a fibrelor cristaliniene nucleare, care se deshidratează și capătă o culoare galben-brună, în timp ce straturile corticale rămân transparente.

Principalul simptom e sensibilitatea la lumină și scăderea acuității vizuale atunci când lumina e puternică (mioză). Întunericul îmbunătățește calitatea vizuală, dar e necesară operarea cataractei pentru rezultate bune, permanente.  

Cataracta nucleară duce la miopie cristalină, din cauza condensării nucleului cristalinian, iar viciul de refracție poate progresa treptat până la -6 – -10 dioptrii. Alte simptome sunt halourile colorate în jurul punctelor luminoase și diplopia monoculară. 

Cataracta corticală (periferică)

Cataracta corticală sau periferică apare din cauza  hiper-hidratării fibrelor cristaliniene care se deformează și apoi se dezorganizează. Astfel, apar opacități care pornesc de la periferia cristaliniană și converg spre axul pupilar.

Acest tip de cataractă evoluează în 4 stadii:

1. Stadiul incipient: Se manifestă prin scăderea lentă a acuității vizuale, musculițe zburătoare (miodezopsii), diplopie monoculară și miopie. Pacientul poate observa opacități localizate periferic, în cortexul anterior, posterior sau ecuator. Acestea apar albe-cenușii la examenul biomicroscopic, sau negre pe fondul roz al pupilei la examenul oftalmoscopic.
2. Stadiul de intumescență: Din cauza îmbibării cu apă, cristalinul devine intumescent, bombat, iar acuitatea vizuală e cu mult diminuată. Pupila devin alb-cenușie, iar cristalinul opacifiat are aspect ghețos. Irisul e împins înainte din cauza creșterii în volum a cristalinului și poate duce uneori la blocarea mecanică a unghiului camerian cu declanșarea unui glaucom secundar acut.
3. Stadiul de maturitate: Se caracterizează prin opacifierea tuturor straturilor cristaliniene, surplusul de apă este eliminat, iar cristalinul revine la volumul normal. Acuitatea vizuală e redusă la umbra mâinii sau percepe senzația luminoasă. La lumina zilei și biomicroscopic, câmpul pupilar e alb-cenușiu, iar cristalinul e complet opacifiat, cu aspect ghețos.
4. Stadiul de hipermaturitate (cataractă morganiană): Apare degenerarea și lichefierea fibrelor din cortexul cristalinian cu fragmentarea lor în particule morganiene, proteice, care conferă aspectul alb-lăptos al conținutului cristalinian. Concomitent procesul degenerativ afectează și capsula cristaliniană, care devine permeabilă și permite trecerea proteinelor în afara cristalinului cu apariția uneori a glaucomului secundar fakolitic.

Cataracta subcapsulară posterioară (centrală și posterioară)

Apar opacități în straturile posterioare ale cristalinului, în regiunea axială, de unde se extind spre periferie. Apar sensibilitatea la lumină (fotofobia) și scăderea progresivă și accentuată a vederii. Vederea de aproape e afectată și ea precoce, din cauza miozei de acomodare.

Cataractă congenitală

Cataracta congenitală se caracterizează prin opacifieri evolutive sau neevolutive, totale sau parțiale, unilaterale sau bilaterale, dezvoltate în cursul vieții intrauterine și constatate la nașterea copilului sau în primii ani de viață. Incidența este de 1 la 2.000 de nou-născuți.

Aceste opacifieri pot fi împărțite în:

1. Opacifieri capsulo-lenticulare, care afectează doar capsula cristaliniană și straturile imediat subiacente ale cristalinului.
2. Opacifieri lenticulare care se dezvoltă primar, în substanța cristalinului.

Factorii de risc pentru cataracta congenitală sunt:

• Infecția mamei cu virusul rubeolic în primul trimestru de sarcină.
• Iradierea mamei tot în primul trimestru de sarcină. 
• Ingestia de substanțe medicamentoase în timpul sarcinii (corticosteroizi, sulfonamide etc.).
• Virusuri herpetice, gripale, virusul urlian, toxoplasmoza congenitală provocată de toxoplasma gondii.
• Avitominoza (deficitul de vitamina), carența de acid folic. 

În general, acest tip de cataractă nu e însoțit de alte anomalii oculare majore, dar totuși se pot întâlni: atrofie iriană, de corp ciliar, microftalmie și retinopatie pigmentară. Există și riscul prezenței unor anomalii generale (cardiace, craniene, dentare, scheletice), surditate sau  deficiențe mentale.

Cataractă presenilă

Apare înaintea vârstei de 60 ani și se prezintă sub mai multe forme clinice:

1. Cataracta presenilă evolutivă, care e identică celei senile dar e mai frecvent corticală decât nucleară. Este bilaterală și asimetrică.
2. Cataracta presenilă neevolutivă, care nu influențează semnificativ acuitatea vizuală.
3. Cataracta presenilă coronară. Aceasta apare precoce – din adolescență – și se dezvoltă în straturile externe ale nucleului și în cele profunde ale cortexului. Opacitățile sunt staționare și nu produc opacifierea totală a cristalinului.
4. Cataracta presenilă caerulea. Apar opacități fine, cu tentă albăstruie, la nivelul nucleului, dar nu afectează vederea.

Cataracta senilă – legată de vârstă

Cataractă senilă reprezintă pierderea parțială sau totală a transparenței cristalinului. E cea mai răspândită formă de cataractă și apare odată cu înaintarea în vârstă. 

Cauzele care duc la opacifierea cristalinului sunt legate de modificările fiziologice produse prin îmbătrânirea cristalinului, respectiv creșterea volumului și îngălbenirea fibrelor cristalinului, la care se adaugă expunerea cronică la raze ultraviolete, medicamentele, tulburările metabolice locale, rasa și ereditatea.

Prevalența crește cu 50% la populația de 65-74 ani și cu 70% la populația peste 75 ani.

Alte tipuri de cataractă:

Cataracta patologică

Acest tip de cataractă e strâns legată de anumite afecțiuni genetice, metabolice și dermatologice:

1. Diabetul zaharat. Induce opacifierea cristalinului la tineri și accelerează evoluția cataractei la vârstnici. Cataracta e frecventă alături de alte complicații oculare ale diabetului: retinopatie diabetică și risc hemoragic și infecțios crescut, în timpul operației de cataractă.
2. Hipoglicemia. Induce rar opacități bilaterale lamelare între fibrele cristaliniene transparente.
3. Hipoparatiroidia. Poate determina cataractă bilaterală subcapsulară posterioară.
4. Hipotiroidia. Produce opacități corticale asociate cu niște „fulgi de zăpadă”.
5. Boala Wilson. Se caracterizează printr-un nivel scăzut de ceruloplasmină și induce opacități cristaliniene similare cu „floarea soarelui”.

Cataracta complicată

Acest tip de cataractă apare în urma glaucomului sau a unor afecțiuni locale inflamatorii, degenerative sau ischemice.

Afecțiuni inflamatorii:

• Keratita infecțioasă severă induce opacități cristaliniene subcapsulare anterioare, piramidale sau totale.
• Iridociclita cronică produce opacități subcapsulare anterioare, cu precădere la nivelul sinechiilor iridocristaliniene.
• Iridociclita heterocromică Fuchs poate duce la următoarele modificări oculare:
  • Heterocromie iriană (diferență de culoare între cei doi ochi din cauza atrofiei iriene la ochiul afectat, care apare mai decolorat)
  • Cataractă unilaterală precoce, cu debut cortical posterior și cu evoluție lentă spre cataractă totală
  • Uveită
  • Ciclită cronică

Afecțiuni degenerative:

• Distrofii retiniene ereditare (retinopatia pigmentară, atrofia girată, amauroză congenitală Leber, etc) și atrofia iriană progresivă
• Miopie forte, care asociază frecvent cataractă subcapsulară posterioară sau nucleară
• Tumori intraoculare
• Dezlipire de retină
• Glaucom

Cataracta complicată, în dezlipire de retină, tumori intraoculare, glaucom absolut și retinopatie pigmentară, nu poate fi tratată chirurgical. Cataracta din uveite se poate opera la cel puțin 6 luni – 1 an după procesul inflamator acut. Cataractă miopigenă poate fi operată dacă macula nu e afectata în contextul miopiei forte.

Cataracta secundară

Cataracta secundară, cunoscută și ca opacifierea capsulei posterioare, apare după operația de cataractă. E dificil de prezis cine va face cataracta secundară, dar un factor de risc sigur e prezența unei cataracte primare anterioare. 

Persoanele sub vârsta de 60 de ani care au suferit intervenții chirurgicale anterioare pentru cataractă, glaucom sau afecțiuni ale retinei prezintă un risc mai mare de a dezvolta cataractă secundară. Deși cataracta primară este mai frecventă la persoanele peste 60 de ani, cataracta secundară apare mai des la cei sub 60 de ani.

Alți factori de risc pentru cataractă secundară sunt: vârsta înaintată, diabetul, expunerea prelungită la lumina solară, fumatul, obezitatea, hipertensiunea arterială și leziunile oculare anterioare sau inflamația. 

În clinicile Dr. Holhoș, boala se trateză printr-o procedură simplă și lipsită de durere, cu ajutorul laserului YAG. Cataracta secundară e îndepărtată într-o operație care durează 5 minute în medie, și îi redă claritatea vederii pacientului.

Cataracta traumatică

Reprezintă opacifierea totală sau parțială a cristalinului, în urma unui traumatism ocular. Cataractele traumatice pot fi:

1. Cataracte traumatice indirecte sau contuzive – apar după o contuzie oculară la câteva ore sau mai târziu.
2. Cataracte traumatice directe – apar în urma plăgilor perforante oculare cu deschiderea concomitentă a capsulei cristaliniene anterioare. Umoarea apoasă pătrunde rapid în interiorul cristalinului, îmbibă și opacifiază fibrele cristaliniene. Dacă ruptura capsulei e mare, fibrele cristaliniene herniază în camera anterioară. Prezența maselor cristaliniene în camera anterioară declanșează o uveită anafilactică sau un glaucom secundar.
3. Cataracte traumatice prin corpi străini intracristalinieni sau intraoculari – apar după plăgi perforante oculare, cu retenție de corpi străini.
4. Cataracte traumatice provocate de agenți fizici – razele infraroșii (după expunerea îndelungată de ani de zile determină cataracta calorică – boală profesionala la suflătorii în sticlă, topitori, sau furnaliști).

Tratamentul cataractei traumatice este chirurgical, în funcție de etiologie, aspect clinic și vârsta pacientului. 

Crezi că suferi de cataractă? Programează-te la o consultație în rețeaua de oftalmologie Dr. Holhoș. Echipa de specialiști de top și tehnologia de ultimă oră îți vor oferi cea mai bună îngrijire.