Strabismul la copii și adulți. Cauze și tratament

Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix. 

De regulă, această boală se observă încă din primii de viață. Studiile arată că aproximativ 5% dintre copiii născuți într-un an au strabism, iar 50% dintre aceștia pot suferi de vedere scăzută sau ochi leneș. Consultațiile periodice sunt esențiale pentru a depista și trata – în măsura în care e posibil – strabismul. 

În articolul de astăzi, îți explicăm totul despre „vederea cruciș” – cauze, tipuri de strabism, cum se manifestă strabismul la copii și strabismul la adulți, dar și cum se tratează strabismul. 

Ce este strabismul?

Strabismul este o boală care afectează vederea binoculară. 

Se poate manifesta:

  • La un singur ochi
  • La ambii ochi
  • Constant
  • Intermitent

*Observație: Deși strabismul poate apărea doar la un singur ochi, procesele complexe din ariile cerebrale fac, de cele mai multe ori, ca boala să fie vizibilă și să-i afecteze pe amândoi.

Despre mușchii oculari

Ochiul se mișcă datorită celor 6 mușchi torsionali din globul ocular. 

  • 2 orizontali
  • 2 verticali
  • 2 oblici

Aceștia coordonează toate rotirile ochilor, ca parte din procesele complexe realizate la nivelul sistemului nervos central. Funcționarea mușchilor extraoculari se formează în primele luni de viață, iar pentru a orienta corect direcția privirii, toți trebuie să fie într-un sincron absolut. Strabismul presupune o lipsă de operare armonioasă între aceștia. 

Strabismul: Cauze

Cauzele declanșării strabismului pot fi multiple. De regulă, acesta apare în copilărie, din cauza unor anomalii genetice, însă există riscul să se declanșeze și la maturitate, drept consecință a altor afecțiuni. 

  1. În principiu, strabismul e cauzat de factorul ereditar. În 80% dintre situații, strabismul se moștenește dacă în familie există astigmatism, miopie sau hipermetropie. Totuși, există și cazuri în care afecțiunea apare la copil chiar dacă nu există un istoric al viciilor de refracție, dar sunt alte probleme de vedere. 
  2. Imposibilitatea de a dezvolta conexiuni stabile la nivel cerebral este o cauză a strabismului congenital sau a strabismului infantil. 
  3. Bolile care afectează sistemul nervos pot provoca strabism.
    • Pareze și paralizii ale nervilor cranieni 
    • Tumori cerebrale
    • Traumatisme craniene
    • Istoric neurologic neonatal, cum ar fi dismaturitatea, prematuritate, infirmitatea motrică cerebrală, sau meningita.
  4. Și dioptriile mari pot cauza această boală.
    • Diferențele mari de dioptrii dintre cei doi ochi pot duce la asta.
    • Miopia severă poate cauza „sindromul de ochi greu” – un anume tip de strabism.
    • Hipermetropia mare este asociată mai ales cu strabismul convergent.
  5. Și modificările congenitale ale oaselor orbitei pot cauza strabism. Un exemplu ar fi Boala Crouzon.
  6. Traumatismele structurilor orbitare pot duce la strabism.
  7. La fel și tumorile orbitare
  8. Anomalii congenitale ale mușchilor extraoculari, sau infecțiile și inflamațiile acestora pot declanșa strabism.
  9. Boli tiroidiene, cum ar fi Graves, sau alte afecțiuni tiroidine autoimune.
  10. Boli autoimune: scleroză multiplă, boală mitocondrială, miastenia gravis.
  11. Lezarea accidentală a mușchilor extraoculari, prin injectarea în orbită a diferitor substanțe. În acest caz, strabismul e însoțit de vedere dublă, după anestezia locală efectuată pentru diferite operații oftalmologice: glaucom, dezlipire de retină etc.
  12. Cataracta și ptoza unilaterală, cunoscută și sub numele de „pleoapă căzută”, pot provoca strabism deoarece reduc acuitatea vizuală a unuia sau a ambilor ochi.
  13. Îmbătrânirea poate fi un alt factor care favorizează strabismul.
  14. Timpul îndelungat, petrecut în fața ecranelor, de la distanță mică.

Tipuri de strabism

Afecțiunea oftalmologică se poate manifesta în mai multe moduri.

  1. În funcție de orientarea privirii, poate fi vorba despre:
    • Strabism convergent/esotropie, caz în care ochiul privește înspre nas (interior)
    • Strabism divergent/exotropie, caz în care ochiul privește înspre ureche (exterior)
    • Hipertropie, caz în care ochiul e deviat în sus
    • Hipotropie, caz în care orientarea e în jos.
  2. În funcție de intensitate:
    • Strabism mic – în aceste cazuri, boala se observă când pacientul e obosit. În restul timpului, acesta reușește s-o controleze, iar vederea binoculară funcționează optim. 
    • Strabism mare – aici, ochii pacientului deja nu mai sunt aliniați si suferă de dipoplie (vedere binoculară dublă). Unghiul de deviație dintre ochi face ca imaginea să nu mai fie percepută drept unică la nivel cerebral, apărând suprapuneri. 
  3. În funcție de vârsta la care apare: 
    • Strabism infantil/congenital. Acesta apare la sugari, în primele 6 luni de viață.
    • Strabism dobândit. Acesta poate apărea oricând, fiind provocat de una (sau mai multe) dintre cauzele enumerate în secțiunea anterioară. De regulă, acesta devine evident tot în copilărie, la vârste cuprinse între 2 și 6 ani.
  4. În funcție de frecvență:
    • Strabism constant
    • Strabism intermitent
  5. Alte clasificări:
    • Strabism monocular VS. Strabism alternant
    • Strabism paralitic VS. Strabism restrictiv

Strabism la copii

Primele 6 luni din viața unui bebeluș sunt percepute drept o perioadă de instabilitate fiziologică, în care e considerat normal ca ochii sugarului să devieze de la poziția normală. Aceste strabisme sunt intermitente și, de obicei, orientate spre exterior (strabism divergent). După vârsta de 6 luni, privirea copilului ar trebui să rămână stabilă și paralelă. În caz contrar, e necesară intervenția unui specialist, pentru a trata strabismul în funcție de gravitatea sa.

Părintele trebuie să observe constant evoluția copilului în acest sens, fiindcă depistarea tardivă a strabismului poate duce la ambliopii severe (performanță slabă a unui/ambilor ochi). Mai mult decât atât, „vederea cruciș” poate fi simptom pentru alte boli precum: afecţiuni ale retinei sau nervului, tumori oculare, cataractă congenitală și malformaţii.

Ca tratament pentru cei mici, există diverse terapii sau tratamente cum este si terapia VTS, dar și operația de strabism. În urma consultului poate fi recomandată intervenția chirugicală până la vârsta de 24 de luni a sugarului. Ulterior, aceasta poate fi repetată, întrucât vederea și mușchii extraoculari continuă să se dezvolte până la 18 ani. 

Strabism la adulți

În cazul adulților, strabismul dobândit poate avea diferite cauze. 

  • De obicei, acestea sunt de natură patologică – paralizii oculo-motorii provocate de boli neuro-musculare, traumatisme cranio-cerebrale, tumori oculare sau intracraniere, sau accidente vasculare cerebrale. 
  • Totuși, există un risc mare de îmbolnăvire și odată cu înaintarea în vârstă. Acest tip de strabism se manifestă de obicei, prin vedere dublă. Deoarece au avut una binoculară normală în trecut, pacienții reușesc să ignore una dintre imagini, închizând un ochi sau căutând o poziție în care să le suprapună. 
  • Adulții se mai pot confrunta și cu strabism rezidual (operat, dar necorectat complet) sau strabism consecutiv (care și-a schimbat aspectul după intervenție). 

Există mai multe opțiuni de tratament pentru adulții care suferă de strabism. 

  • Strabismul de severitate redusă poate fi corectat cu ajutorul ochelarilor cu prisme.
  • În cazul deviațiilor mici sau intermitente, se folosește toxina botulinică. Aceasta e utilă și în cazul paraliziilor mușchilor extraoculari, și dacă pacientul a fost operat de mai multe ori, fără succes.  
  • Dacă pacientul se confruntă cu o formă gravă, e posibil să fie necesare mai multe intervenții chirugicale, mai ales dacă strabismul a apărut sub vârsta de 1 an și e însoțit de ambliopie forte. 

Diagnosticarea strabismului

E vorba despre un proces complex, care presupune:

  • Verificarea istoricului ereditar
  • Examinarea mișcărilor globilor oculari
  • Verificarea opacității ochilor
  • Măsurarea unghiului de deviere
  • Efectuarea unui test de prismă

Strabism: Tratament

Cum se tratează strabismul diferă, în funcție de forma bolii și vârsta pacientului. 

  1. Dacă e vorba despre o formă ușoară, asociată cu un viciu de refracție, se recomandă purtarea ochelarilor (cu dioptrii corespunzătoare viciului de refracție) cu lentile cu prisme, care forțează ochiul să stea drept.
  2. Dacă e vorba despre strabism și sindromul „ochiului leneș”, e indicată ocluzia unilaterală sau alternativă (pentru restabilirea vederii ochiului slab), purtarea ochelarilor și exerciții ortoptice (pentru stimularea vederii binoculare; se pot face în clinici specializate sau acasă, sub îndrumarea specialistului).
  3. În cazul formelor severe, în care unghiul de deviație depășește limita fiziologică, se recomandă tratament chirurgical.

Dacă te confrunți cu o problemă oftalmologică, specialiștii din clinicile Dr. Holhoș te așteaptă cu tehnologii de ultimă generație, pentru a-ți oferi cea mai bună îngrijire.

Fă-ți o programare

Puteți face programare rapid prin formularul din dreapta, sau direct la telefon. Colegii noștri de la recepție vă pot comunica disponibilitatea și informațiile necesare programării. Completarea formularului nu reprezintă înregistrarea sau confirmarea unei programări, ci transmiterea unei cereri de programare. Veți fi contactat de către echipa noastră, pentru verificarea disponibilității medicilor și realizarea unei programări.

VEZI CABINETELE ȘI CLINICILE

Formular de programare