Schimbarea culorii ochilor: Afecțiuni asociate și lentile colorate

Majoritatea oamenilor vor avea aceeași culoare a ochilor încă de când învață să meargă, până înspre finalul vieții. În primele luni, ochii unui nou-născut sunt de un albastru-gri. Pe măsură ce pigmentul ocular se dezvoltă, ochii devin tot mai închiși la culoare. Majoritatea bebelușilor își dobândesc culoarea definitivă la aproximativ 9 luni de zile.

Totuși, există câteva lucruri care pot influența culoarea ochilor de-a lungul vieții și e foarte important să te programezi la o consultație oftalmologică dacă observi vreo schimbare în acest sens. Citește în continuare pentru a afla ce determină culoarea ochilor, care sunt posibilele probleme de sănătate care îți pot influența nuanța irisului și care sunt modalitățile prin care îți poți schimba culoarea ochilor – temporar sau permanent.

Elementele care determină culoarea ochilor

Culoarea ochilor este determinată de iris, o parte a ochiului care este controlată genetic. Irisul se află în interiorul ochiului, iar în centrul său se găsește pupila. Culoarea irisului variază în funcție de cantitatea de pigment (melanină) pe care o conține. Cu cât nivelul de melanină e mai mare, cu atât culoarea irisului este mai închisă.

Ochi căprui sunt cei mai întâlniți. Se estimează că între 60 și 80% din populația lumii are această nuanță a irisului. Cantitatea crescută de melanină le dă ochilor o culoare mai închisă. Ochii căprui sunt mai populari în regiunile cu climă caldă, deoarece melanina oferă protecție împotriva radiațiilor solare pentru piele, păr și ochi.
Sub 10% din populație are ochi albaștri. Nuanța e predominantă în nordul Europei. Cantitatea foarte mică de melanină și reflexia luminii determină de fapt această culoare.
Ochi verzi sunt și mai rar întâlniți. Aproximativ 2% din populație are ochii verzi. Această nuanță e dată de o cantitate mică de melanină, combinată cu un pigment numit lipocrom.
Negru, gri, chihlimbar, roz, violet, roșu sau roz, sunt nuanțe extrem de rar întâlnite.

Culoarea irisului e dată de combinația genelor părinților. Există atât de multe combinații posibile, încât e imposibil să prezici nuanța irisului copilului. Se poate ca aceasta să nu semene nici cu cea a mamei, nici cu cea a tatălui.

Schimbarea culorii ochilor la bebeluși și adulți, în mod natural

Culoarea ochilor poate să se modifice în timp, însă doar într-o mică măsură.

Schimbarea culorii ochilor la bebeluși are loc de obicei în primele luni din viață. În acest timp, organismul produce melanină, care dă ulterior culoarea mai întunecată a ochilor.

Extinderea sau contracția pupilei poate, de asemenea, să ducă la schimbări minore în culoarea irisului. Acestea pot apărea atunci când o persoană:

Își focalizează privirea
Petrece timp în zone foarte întunecate sau foarte luminoase
Trăiește emoții puternice

Uneori, culoarea ochilor se deschide odată cu înaintarea în vârstă deoarece asta vine la pachet cu efectul de albire a irisului. Acest lucru e normal și nu reprezintă un motiv de îngrijorare.

Afecțiuni oftalmologice asociate cu ochii schimbători

Schimbarea culorii ochilor poate fi inofensivă sau poate fi un semn al unei afecțiuni oftalmologice care necesită tratament. Aceste probleme pot avea de-a face cu irisul, cu alte părți ale ochiului sau cu un anumit tratament.

Probleme legate de iris:

Pete pe iris: Acestea apar pe suprafața irisului ca urmare a expunerii la soare. Sunt frecvente și, de cele mai multe ori, inofensive, asemănătoare cu pistruii de pe piele.
Nevi pe iris: Sunt pete mai mari sau formațiuni întunecate pe suprafața irisului, similare cu alunițele. Nevii sunt cauzați de celulele de pigment numite melanocite. De obicei, sunt inofensivi și cresc încet, dar pot reprezenta un risc de cancer. Nevii nu sunt la fel de frecvenți ca petele pe iris și ar trebui monitorizați de către medic.
Nodulii Lisch sunt mici excrescențe maro care cresc pe iris. Acestea sunt de obicei asociate cu o afecțiune numită neurofibromatoză (o tulburare a sistemului nervos care determină creșterea de mici tumori pe celulele nervoase din corp). Afecțiunea e genetică. De obicei, nu afectează vederea. Persoanele cu neurofibromatoză pot duce vieți normale întrucât nodulii nu afectează vederea. Cu toate acestea, e esențial controlul regulat, pentru a depista la timp posibilele complicații.
Iridociclita heterocromică a lui Fuchs este o inflamație a unor structuri din partea frontală a ochiului, inclusiv a irisului. Cauza afecțiunii nu este cunoscută și uneori poate fi dificil de tratat. Simptomele sunt: atrofierea irisului, pierderea pigmentului din iris astfel încât culoarea ochiului să se schimbe, cataracta și inflamarea oculară. Uneori, iridociclita heterocromică a lui Fuchs duce la glaucom, care – netratat – poate provoca probleme serioase de vedere.
Sindromul endotelial iridocornean este o combinație foarte rară de trei boli care se dezvoltă împreună, afectând irisul și corneea. Celulele de pe cornee se desprind și migrează spre iris. Acestea apar sub formă de pete pe iris, afectând culoarea ochiului. Sindromul endotelial iridocornean afectează de obicei doar un ochi și duce la glaucom.
Sindromul de dispersie a pigmentului constă în pierderea pigmentului de pe suprafața din spate a irisului, acele celule migrând către alte părți ale ochiului. Ele pot bloca unghiul de drenaj al ochiului, crescând presiunea oculară. E mai frecvent întâlnit la bărbații tineri care suferă și de miopie. De regulă, pacienții nu au simptome până când afecțiunea nu se transformă într-un glaucom pigmentar, ce produce vedere încețoșată și alte simtome oftalmologice.
Uveita este o inflamație a stratului mijlociu a globului ocular. Afecțiunea e de obicei cauzată de o infecție, un traumatism sau expunerea la toxine. Pacienții pot observa o schimbare în culoarea ochilor dacă irisul se lipsește de lentilă și se schimbă mărimea sau forma pupilei. Uveita trebuie tratată de urgență.
Sindromul Horner e o afecțiune rară ce apare de obicei în urma unui accident vascular cerebral, a unei tumori sau a leziunii măduvei spinării care afectează nervii faciali. Simptomele sunt: căderea pleoapelor, dimensiuni neuniforme ale pupilei și incapacitatea de a transpira pe partea afectată feței. Atunci când o pupilă este mult mai mare decât cealaltă, culoarea ochilor pare diferită. În cazuri foarte rare, sindromul Horner apare la nou-născuți sau sugari. Boala poate provoca și o schimbare în culoarea ochilor, din cauza depigmentării irisului.
Leziunile sau traumatismele la nivelul ochiului pot afecta irisul, cauzând pierderea de țesut. Această pierdere poate face ca nuanța ochilor să arate diferit.
Anizocoria (schimbarea dimensiunilor pupilei) poate influența culoarea ochiului. În realitate, culoarea rămâne aceeași, dar dacă pupila este dilatată, mai puțin din nuanța irisului e vizibilă. O pupilă dilatată poate fi un simptom al unei condiții grave, cum ar fi un accident vascular cerebral sau o leziune cerebrală. Poate fi, de asemenea, rezultatul unui traumatism ocular. În unele cazuri, pupila revine la dimensiunea normală cu tratament.

Probleme legate de alte părți ale ochiului:

„Arcus senilis” este un inel albăstrui sau albicios pe cornee, rezultat din acumularea unei substanțe grase numită lipide. Afecțiunea se numește gerontoxon și de regulă e inofensivă și frecventă în procesul de îmbătrânire. Majoritatea persoanelor în vârstă au într-o anumită măsură arcus senilis.
Inelele Kayser-Fleischer sunt inele verzui-portocalii în cornee, care apar în boala Wilson (o afecțiune legată de niveluri crescute de cupru în organism). Este foarte rară și necesită tratament medical.
Hyphema constă în prezența sângelui în interiorul ochiului, de obicei din cauza unei leziuni sau a unei intervenții chirurgicale.
Cataracta face ca lentila ochiului să pară tulbure sau gri. Această probleme de vedere e frecventă în procesul de îmbătrânire. Se tratează printr-o operație de cataractă.

Probleme legate de medicamente:

Unele tratamente medicamentoase pentru glaucom pot provoca schimbări ale culorii ochilor. De obicei e vorba de prostaglandine, care întunecă ușor nuanța naturală a irisului. Discută cu medicul tău orice modificări observi, pentru a alege cel mai bun tratament oftalmologic.

Schimbarea culorii ochilor: Opțiuni temporare și permanente

Dacă vrei să-ți schimbi culoarea ochilor, există metode temporare sau permanente. Fiecare vine cu propriile avantaje și riscuri.

Opțiuni temporare

Lentilele de contact colorate reprezintă cel mai simplu mod de a-ți schimba culoarea ochilor pentru o perioadă scurtă de timp.

Există trei tipuri de lentile disponibile, în funcție de cât de drastică vrei să fie schimbarea.

Lentile de vizibilitate

Sunt ușor colorate.
Au un efect redus dacă ochii unei persoane sunt foarte deschiși la culoare.

Lentile de îmbunătățire

Sunt semiopace.
Ele nu schimbă complet culoarea ochiului, dar o pot intensifica, făcând-o să iasă în evidență mai mult.

Lentile opace

Prin aceste lentile, irisul este colorat complet, permițând unei persoane să-și schimbe complet culoarea ochilor.
Lentilele opace sunt disponibile în diverse culori (violet, albastru, verde, căprui, căprui cu tentă verde, gri etc.)

Opțiuni permanente

Dacă vrei ca schimbarea culorii ochilor să fie una permanentă, sunt operații oftalmologice la care poți recurge. E extrem de important să mergi la un specialist care să te îndrume în acest proces. Clinicile Dr. Holhoș sunt renumite pentru medici de top și tehnologie oftalmologică de ultimă generație.

Implantul de iris

Tehnica a fost dezvoltată în anul 1956 pentru a repara problemele irisului cauzate de leziuni, infecții sau defecte congenitale precum albinismul ocular. Intervenția e mai puțin folosită mai puțin în scopuri cosmetice, din cauza eventualelor riscuri.

Operația prespune introducerea unui iris protetic pentru a acoperi irisul natural. Ca să implanteze irisul, oftalmologul face o mică incizie în cornee acolo unde se întâlnește cu sclera (partea albă a ochiului). Irisul de silicon este pliat și introdus prin incizie. Apoi, protetica este desfăcută și suturată peste irisul natural.

Intervenția necesită anestezie locală și se face în regim ambulatoriu, deci fără internare.

Majoritatea implanturilor de iris sunt disponibile în culori standard precum albastru, verde, maro și negru.

Implantul de iris vine cu posibile complicații:

Glaucom (afecțiune progresivă care afectează nervul optic)
Cataractă (încețoșarea cristalinului)
Infecții oculare (ce poate duce la ulcere corneene și cicatrizare)
Reducerea vederii
Orbire

Operația e contraindicată persoanelor cu glaucom și retinopatie diabetică.

Keratopigmentarea cu laser

Schimbarea culorii ochilor cu laser e posibilă prin keratopigmentare. Procedura mai e cunoscută și sub numele de „tatuaj cornean”. Aceasta nu schimbă culoarea irisului, ci adaugă culoare corneei pentru a masca nuanța irisului.

Keratopigmentarea folosește laserul pentru a crea o serie de tuneluri circulare, cu adâncime uniformă, în cornee. Apoi, o vopsea colorată e injectată în acele tuneluri. Tehnologia asigură o distribuție mai uniformă a culorii decât tehnicile clasice de puncționare cu ace.

Keratopigmentarea se realizează cu picături anestezice pentru ochi. Capul va fi fixat într-un dispozitiv pentru a fi menținut în poziție fixă, iar un instrument va menține pleoapa deschisă și va împiedica clipitul. Procedura poate fi inconfortabilă, dar provoacă puțină durere sau deloc.

Intervenția are un timp relativ scurt de recuperare (2-3 zile) deoarece suprafața corneană nu este afectată și vopseaua este conținută în tunelurile corneene. Recuperarea completă și vindecarea pot dura până la 1-3 săptămâni. Te poți aștepta la disconfort ușor în prima zi, urmat de sensibilitate la lumini puternice aproximativ 3 zile.

În ciuda preciziei acestei tehnici, keratopigmentarea nu este lipsită de riscuri. Deși se depune tot efortul necesar pentru a stabiliza ochiul și capul, orice mișcare involuntară poate duce la erori și posibile leziuni. Alte complicații pot apărea după procedură sunt:

Culoare neuniformă (cauzată de distribuția neuniformă a vopselei)
Estomparea culorii (din cauza migrației vopselei sau a scurgerii vopselei în spațiul cornean)
Perforație corneană (o perforație a corneei care poate duce la scurgerea de lichid și schimbări în calitatea vederii)
Sensibilitate la lumină (cauzată de refracția anormală a luminii)
Reacție la vopsea (care poate duce la uveită – inflamarea stratului mijlociu a ochiului – sau la neovascularizare corneană – formarea de noi vase de sânge în cornee)
Infecție bacteriană a ochilor (care crește riscul de ulcere corneene și cicatrizare)

Keratopigmentarea cu laser este contraindicată persoanelor cu boli corneene sau celor care au suferit intervenții chirurgicale refractive.

Depigmentarea cu laser

Depigmentarea cu laser e folosită pentru a închide culoarea ochilor prin vizarea celulelor care produc melanină.

Procedura implică mai multe sesiuni. Razele laser cu energie redusă încălzesc pigmentul maro de la suprafața irisului și dezvăluie culoarea albastră sau verde din interior. Laserul trece prin cornee, fără a provoca vreo leziune. Amorțirea se face cu picături anestezice pentru ochi și e lipsită de durere.

Schimbarea culorii ochilor cu depigmentarea cu laser nu este imediată. Poate dura până la 4 săptămâni pentru ca organismul să absoarbă stratul maro și să dezvăluie complet culoarea albastră sau verde din interior. În acest timp, pot apărea ușoare tulburări de vedere, ochi roșii, lăcrimare și sensibilitate la lumină. Dacă irisul se inflamează, problema tinde să fie de scurtă durată, provocând dureri de cap, pupile anormale și sensibilitate la lumină.

Comparativ cu celelalte tehnici pentru schimbarea culorii ochilor, depigmentarea cu laser prezintă cele mai puține riscuri. Totuși, există câteva posibile complicații:

Inflamația irisului (de obicei ușoară și de scurtă durată)
Sensibilitate la lumină (cauzată de dilatarea anormală a pupilelor, de obicei de scurtă durată)
Culoare nedorită a ochilor (nuanța de verde sau albastru poate fi dezvăluită doar după ce stratul maro de deasupra este îndepărtat)

Depigmentarea cu laser este contraindicată celor care au glaucom.

Dacă observi schimbări bruște în culoarea unuia sau ambilor ochi, mergi la oftalmolog cât mai repede. Modificările majore în pigmentul irisului pot indica boli precum sindromul Horner, glaucomul pigmentar melanom al irisului sau iridociclita heterocromică a lui Fuchs. Toate acestea necesită tratament de urgență.